Nu-ți vinde votul! Cum se pedepsește corupția electorală în Moldova

Pe 28 septembrie, în Republica Moldova vor avea loc alegeri parlamentare. În acest context, poliția atenționează cetățenii și participanții asupra riscurilor de corupție electorală.

Oamenii legii precizează că faptele de corupție electorală includ oferirea de bani sau bunuri în schimbul votului, transportarea alegătorilor contra anumitor foloase, promisiunile de prestare a anumitor servicii în ziua alegerilor sau în schimbul votului, solicitarea fotografierii buletinului de vot și exercitarea presiunilor asupra alegătorilor pentru a exprima anumită opțiune.

Conform noilor reglementări, pentru cumpărarea votului, pedeapsa cu închisoarea a crescut de la 2 – 6 ani. Anterior fiind aplicată o pedeapsă de la 1 – 5 ani. Amenda a rămas neschimbată: de la 37.500 până la 57.000 de lei.

Au fost introduse și pedepse noi, la inițiativa deputaților. Cea mai mare este de la 7 la 15 ani de închisoare, cu amendă de la 92.500 până la 117.500 de lei, pentru coruperea electorală săvârșită de către persoane fizice în interesul unui grup criminal organizat, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 800.000 la 1.000.000 de lei.

Potrivit datelor oficiale, la alegerile prezidențiale și refendumul din 2024, au fost documentate 140.000 de persoane privind corupția electorală, iar 6.903 persoane au fost citate pentru audieri. Dintre acestea, 3.762 colaborează cu agentul constatator.

În total, 1.938 de procese-verbale au fost contestate, însă toate sancțiunile au fost menținute de instanțe. După aplicarea lor, statul a încasat peste 14 milioane de lei sub formă de amenzi.

#corupție electorală #alegeri #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Mai mulți retaileri mari din Republica Moldova, în frunte cu milionarul Mircea Baciu (Bomba) și afaceriștii discreți Iurii Starodubov și Vitalie Moraru (Maximum), cer impunerea de taxe vamale și TVA la toate coletele comandate online din afara țării, invocând concurența neloială. Aceștia dar și alții au participat la Clubului Presei Economice. În realitate, această mișcare pare mai degrabă o tentativă disperată de a opri schimbarea inevitabilă a pieței, în care consumatorul are din ce în ce mai mult acces la produse mai ieftine, mai diverse și livrate direct la ușă. E cel puțin ironic să vezi rețele care domină mallurile din Chișinău și au showroomuri de sute de metri pătrați plângându-se de „inechitate” pentru că Temu sau AliExpress livrează un telefon sau o pereche de adidași cu 30% mai ieftin. Dacă aceste magazine tradiționale ar fi oferit prețuri și servicii competitive, clienții nu s-ar fi orientat în masă spre online.

Mai grav este faptul că marii retaileri cer statului să-și folosească pârghiile pentru a le proteja profiturile, sub pretextul apărării bugetului public și al mediului economic local. Ei omit, desigur, să menționeze propriile practici de optimizare fiscală, importurile mascate sau forța de muncă plătită parțial la negru. De cealaltă parte, milioane de moldoveni profită de deschiderea pieței globale și comandă online nu pentru că vor să ocolească sistemul, ci pentru că piața locală nu le oferă nici varietate, nici calitate, nici prețuri decente. În loc să investească în digitalizare, în magazine online sau în îmbunătățirea serviciilor, acești retaileri preferă să ceară guvernului să-i apere de concurență.

În UE, problema a fost rezolvată nu prin interzicerea coletelor, ci prin integrarea giganților internaționali în sistemul fiscal european – vânzătorii plătesc TVA la sursă, iar datele despre colete sunt transmise digital. Moldova ar putea urma același model, fără a penaliza consumatorii. Dar în Moldova, marii jucători cer impozitarea tuturor coletelor, indiferent de valoare, sperând că taxele le vor readuce clienții pierduți. Aceasta este esența luptei: nu pentru buget, ci pentru controlul unei piețe care, încet, dar sigur, scapă din mâinile granzilor. Dacă se va da curs acestor presiuni, vom asista nu la protejarea economiei locale, ci la protejarea privilegiilor unei elite economice care nu vrea să concureze, ci să controleze.