O companie germană promite că îi poate îngheţa pe cei morţi şi îi poate readuce la viaţă. Cât plăteşti pentru a învia?

Cum funcţionează procesul de criogenie?

Procesul începe imediat după ce o persoană este declarată legal decedată. O echipă specializată de la Tomorrow Bio colectează corpul şi îl răceşte rapid, folosind ambulanţe echipate special. În timpul transportului, corpul este răcit la -80°C şi fluidele corporale sunt înlocuite cu crioprotectanţi, un fel de „antigel” medical. Odată ajuns la centrul de stocare din Elveţia, corpul este răcit treptat la -196°C şi depozitat într-un container cu azot lichid, unde poate rămâne timp de secole, aşteptând avansuri tehnologice care să permită reanimarea.

Cât de populare sunt aceste servicii şi cine sunt clienţii?

Deşi costul este ridicat—170,000 de lire pentru corpul întreg sau 63,000 de lire doar pentru creier—650 de oameni s-au înscris deja pentru această procedură. Majoritatea clienţilor au în jur de 36 de ani şi sunt atraşi de posibilităţile viitoare pe care le-ar putea oferi tehnologia. Unii sunt motivaţi de dorinţa de a trăi mai mult şi de a explora noi tehnologii şi experienţe, cum ar fi călătoriile spaţiale. Alţii văd criogenia ca pe o ultimă şansă de a scăpa de frica morţii.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.