Planeta se înarmează. Cheltuielile militare globale cresc în ritm fără precedent din 1988

Cheltuielile militare mondiale au atins în 2024 cel mai ridicat nivel de după sfârșitul Războiului Rece, ajungând la 2.718 miliarde de dolari, potrivit unui raport publicat de Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI). Față de anul anterior, cheltuielile pentru apărare au crescut cu 9,4% în termeni reali, înregistrând cel mai accentuat avans anual de cel puțin din 1988 încoace.

Aceasta este a zecea creștere consecutivă a bugetelor militare la nivel mondial, cu o acumulare de 37% între 2015 și 2024, arată analiza SIPRI. În 2024, ponderea cheltuielilor militare în PIB-ul global a urcat la 2,5%. Tendința de creștere a fost observată în toate regiunile lumii, cu accent deosebit în Europa și Orientul Mijlociu, pe fondul războiului din Ucraina și al conflictului din Gaza. Cele mai mari salturi anuale în cheltuieli s-au înregistrat în Israel (+65%) și Rusia (+38%).

Raportul SIPRI arată că cinci țări concentrează 60% din cheltuielile militare mondiale: SUA (37%), China (12%), Rusia (5,5%), Germania (3,3%) și India (3,2%), totalizând peste 1,6 trilioane de dolari. În 2024, cheltuielile militare au reprezentat, în medie, 7,1% din cheltuielile guvernamentale globale, iar cheltuielile militare pe cap de locuitor au atins cel mai ridicat nivel din 1990 – 334 de dolari.

Statele Unite au cheltuit 997 miliarde de dolari pentru apărare în 2024, urmate de China cu 314 miliarde de dolari. Rusia a alocat 149 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă 7,1% din PIB-ul său, în timp ce Ucraina a devenit al optulea cel mai mare cheltuitor militar, cu 64,7 miliarde de dolari (34% din PIB), o creștere anuală de 2,9%.

În Europa, cheltuielile militare totale au crescut cu 17%, ajungând la 693 miliarde de dolari. Toate țările europene și-au majorat bugetele de apărare, cu excepția Maltei.

De asemenea, în 2024, cheltuielile militare ale statelor membre NATO au depășit 1,5 trilioane de dolari, reprezentând 55% din totalul mondial. Cele 32 de state europene membre NATO au cheltuit împreună 454 miliarde de dolari pentru apărare, iar 18 dintre acestea au atins pragul de 2% din PIB alocat apărării – față de 11 state în 2023.

Într-un raport anterior, publicat în martie 2025, SIPRI a estimat că exporturile de armament ale Rusiei au scăzut drastic în urma invaziei din Ucraina, cu un declin de 47% în 2024 comparativ cu 2022. În ultimii cinci ani, vânzările externe de arme rusești s-au redus cu 64%, iar cota Rusiei pe piața globală de armament a coborât la 7,8%.

#planeta #arme #bani

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Atacurile efectuate de Ucraina asupra tancurilor petroliere rusești și asupra infrastructurii portuare din Marea Neagră au provocat o creștere a costurilor de asigurare pentru navele comerciale din regiune. Potrivit Financial Times, în ultima lună tarifele de asigurare pentru riscuri de război au crescut de trei ori, iar brokerii avertizează că majorările vor continua.

Marcus Baker, reprezentant al companiei de brokeraj Marsh, a declarat pentru FT că polițele de asigurare împotriva riscurilor militare au urcat de la 0,25–0,3% din valoarea navei la începutul lunii noiembrie, până la 0,5–0,75% în această săptămână, ceea ce reprezintă un salt total de 250%.

Cea mai abruptă majorare se observă în zonele rusești ale Mării Negre, aflate la graniță cu Ucraina, Georgia și Turcia. Tarifele au crescut în special pentru tancurile petroliere operate de companii rusești și pentru navele tip bulk carrier care transportă mărfuri vrac, precum cerealele.

Brokerii spun că escaladarea conflictului și riscurile tot mai mari pentru navigația comercială determină companiile de asigurări să majoreze masiv prețurile, într-o piață care deja era tensionată.

„Rusia va continua să intensifice situația din Ucraina, așa că este foarte probabil să vedem noi creșteri ale prețurilor în regiune și dincolo de ea”, avertizează Baker.

Creșterea costurilor de asigurare ar putea afecta rutele comerciale, exporturile de cereale și transporturile de petrol din zona Mării Negre, amplificând presiunile asupra piețelor globale de energie și materii prime.