La fiecare summit NATO, liderii europeni primesc un mesaj public clar din partea Washingtonului: creșterea cheltuielilor pentru apărare, relatează Politico.
În privat, există un alt mesaj la fel de clar: asigurați-vă că o mare parte din aceste cheltuieli suplimentare se duc pe arme americane.
Liderii europeni opun rezistență.
„Trebuie să dezvoltăm o bază tehnologică și industrială de apărare cu adevărat europeană în toate țările interesate și să desfășurăm echipamente pe deplin suverane la nivel european”, a declarat luna trecută președintele francez Emmanuel Macron la conferința GLOBSEC de la Bratislava.
Tensiunile actuale de la Bruxelles au în centru o întrebare, dacă noua politică de apărare la nivelul UE ar trebui să se limiteze la companiile din UE, o poziție promovată de Macron și de comisarul pentru piața internă, francezul Thierry Breton. Acest lucru confirmă suspiciunile din SUA cu privire la protecționismul european atunci când vine vorba de a permite companiilor americane să concureze pentru contractele UE.
„Planul nostru este de a sprijini direct, cu bani UE, efortul de a ne accelera industria de apărare, și asta pentru Ucraina și pentru propria noastră securitate”, a declarat Breton luna trecută.
Există un detaliu inconfortabil pentru susținătorii autonomiei strategice europene: când vine vorba de arme, Europa încă depinde de SUA, scrie politico.eu.
În timp ce companiile europene au o expertiză profundă în domeniul apărării, construind totul, de la avionul de luptă Rafale al Franței la tancul Leopard al Germaniei și sistemul de apărare aeriană portabil Piorun al Poloniei, amploarea industriei de armament din SUA, precum și inovația sa tehnologică, o fac atractivă pentru cumpărătorii europeni de arme.
Cel mai des întâlnit articol de mare valoare este avionul de luptă F-35 Joint Strike Fighter de la Lockheed Martin, la un cost de 80 de milioane de dolari fiecare. Există, de asemenea, o creștere imediată a cererii pentru articole gata de livrare, cum ar fi rachetele de umăr și proiectilele de artilerie.
„În urma invaziei Rusiei în Ucraina, statele europene vor să importe mai multe arme, mai repede”, se arată într-un raport al Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI).
Războiul din Ucraina a subliniat dominația industriei de apărare americane
O serie de țări europene cumpără rachete antitanc Javelin produse de Raytheon și Lockheed Martin. Polonia a semnat anul acesta un acord de 1,4 miliarde de dolari pentru achiziționarea a 116 tancuri M1A1 Abrams, precum și un alt acord de 10 miliarde de dolari pentru achiziționarea de sisteme de rachete de artilerie de mare mobilitate produse de Lockheed Martin. Slovacia cumpără avioane de luptă F-16, în timp ce România este în discuții pentru a cumpăra F-35.
Aceste acorduri produc temeri în Europa cu privire la posibilitatea de a se desprinde de furnizorii americani de apărare. De exemplu, Franța și Germania își fac griji cu privire la intențiile Spaniei, care, pe de o parte, se interesează de F-35 și, pe de altă parte, este partener în dezvoltarea avionului de luptă European Future Combat Air System.
Dar nevoia de a reaproviziona depozitele de armament și de a continua să expedieze material către Ucraina este urgentă, iar după decenii de contracție, industria de apărare a continentului se adaptează cu greu.
„Aliații și partenerii noștri europeni nu au mai experimentat niciodată așa ceva”, a declarat un înalt oficial al Departamentului american al Apărării, referindu-se la spasmul de cheltuieli provocat de invazia Rusiei. Oficialului i s-a acordat anonimatul pentru a discuta situația. „Ei nu au încă autoritățile de producție în domeniul apărării de care au nevoie [pentru a se mișca rapid] și ne-au studiat cu adevărat pentru a încerca să înțeleagă cum pot crește producția. Cred că învață multe de la noi.”
Pentru a ajuta Europa să ajungă acolo, Statele Unite au extins numărul de acorduri bilaterale de aprovizionare de securitate pe care le au cu parteneri străini de la invazia rusă, semnând noi acorduri cu Letonia, Danemarca, Japonia și Israel începând din octombrie. Acestea permit țărilor să vândă și să comercializeze mai rapid și mai ușor bunuri și servicii legate de apărare.
De asemenea, la sfârșitul lunii aprilie, administrația Biden a semnat un acord administrativ cu Uniunea Europeană pentru a stabili grupuri de lucru pe probleme legate de lanțul de aprovizionare, oferind în același timp ambelor părți un loc la masă în cadrul reuniunilor interne de la Agenția Europeană de Apărare și de la Pentagon.
Pe termen scurt, din cauza problemelor de capacitate și a voinței politice, este puțin probabil ca schimbarea retorică a cheltuielilor militare ale UE să aibă un impact semnificativ asupra politicii militare industriale americane.
