Preţul bogăţiei: Din cauza super-bogaţilor, tot mai mulţi milionari se refugiază în oraşe de ”mâna a doua”

Jeff Bezos a cumpărat Buncărul Miliardarilor, o proprietate de top evaluată la 90 mld. dolari. Ken Griffin domină real estate-ul din Star Island. Zeci de alţi miliardari şi şefi de companii gigant îşi etalează proprietăţile de lux din Palm Beach, însă pentru cei a căror avere rămâne de ordinul milioanelor, există Fort Launderale, un oraş care nu se află pe radarul super bogaţilor şi care atrage milionari ce vor să cumpere proprietăţi de lux, scrie Bloomberg.

O vilă din Fort Lauderdale, cu piscină în curtea din spate, a fost scoasă la vânzare pentru 48 mil. dolari, şi se vinde cu 60% mai scump faţă de preţul cu care a fost achiziţionată în urmă cu doar un an şi jumătate. Proprietăţile de aici – în special vilele – se tranzacţionează pentru preţuri cuprinse între 40 şi 50 mil. dolari.

Ascuns de strălucirea oraşului Miami şi farmecul Palm Beach, Fort Lauderdale era cunoscut drept „Fort Liquordale” pentru petrecerile sale de primăvară. Acum, a devenit casa milionarilor care caută proprietăţi pe măsura portofelului lor.

O avalanşă de mliardari nou-veniţi în zonă, printre care Griffin şi Bezos, a dus la o explozie a preţurilor imobilarelor din Florida. Acum, tot mai mulţi cumpărători bogaţi se orientează către zone suburbane şi oraşe mai puţin cunoscute precum Fort Lauderdale.

Chiar şi în alte părţi ale Floridei se înregistrează preţuri record în imobiliare.La începutul acestei luni, Andy Florance, fondatorul furnizorului de date CoStar Group, a vândut o casă la malul mării pentru 28,5 milioane de dolari, potrivit Wall Street Journal.

În Fort Lauderdale, înainte de pandemie, cea mai scumpă casă vândută vreodată a costat 17 milioane de dolari. În prezent , există 18 case puse pe piaţă care depăşesc această sumă. Din 2019 şi până în prezent, preţul locuinţelor a crescut cu aproape 60%.

Printre clienţii VIP ai oraşului se numără starul fotbalului Lionel Messi, care a cumpărat anul trecut o casă de aproape 11 milioane de dolari în Fort Lauderdale pentru a fi aproape de arena Inter Miami CF şi de facilităţile de antrenament din oraş.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.