Război pentru activele Lukoil! Un gigant din Abu Dhabi sfidează Moscova și se înscrie în cursa globală

International Holding Company (IHC), una dintre cele mai mari companii de investiții din Orientul Mijlociu, a notificat oficial Departamentul Trezoreriei SUA că este interesată să preia activele internaționale ale Lukoil, gigantul petrolier rus aflat sub sancțiuni.

Confirmarea intenției de achiziție a venit chiar din partea IHC, conglomerat controlat de un membru important al familiei conducătoare din Emiratele Arabe Unite. Într-un răspuns transmis agenției Reuters, compania a admis că și-a exprimat interesul față de activele străine ale Lukoil, fără a oferi însă detalii suplimentare despre potențialul plan de preluare.

Mișcarea plasează IHC în competiție directă cu giganți ai industriei petroliere precum ExxonMobil și Chevron, dar și cu fondul american de investiții Carlyle, care analizează la rândul lor oportunitatea de a prelua o parte dintre operațiunile Lukoil din afara Rusiei.

Activele internaționale ale companiei ruse au devenit disponibile după ce autoritățile americane au impus sancțiuni asupra grupului și au blocat o ofertă anterioară venită din partea traderului elvețian Gunvor. Potențialii cumpărători au termen până la 13 decembrie pentru a iniția discuții cu Lukoil, însă anumite tranzacții vor necesita avizul direct al Trezoreriei SUA.

În contextul intensificării presiunilor asupra Moscovei, Washingtonul a sancționat recent atât Rosneft, cât și Lukoil. Decizia afectează operațiunile petroliere ale companiei ruse în afara țării, care reprezintă aproximativ 0,5% din producția globală de petrol.

Portofoliul internațional al Lukoil include trei rafinării în Europa, printre care Petrotel din România și instalația de la Burgas, Bulgaria, precum și participații în zăcăminte petroliere din Kazahstan, Uzbekistan, Irak, Mexic, Ghana, Egipt, Emiratele Arabe Unite și Nigeria. Compania operează, de asemenea, sute de stații de alimentare în lume, inclusiv în Republica Moldova.

International Holding Company este cel mai mare emitent de pe bursa din Abu Dhabi, cu investiții masive în sănătate, energie, agricultură, imobiliare și minerit, și o prezență extinsă pe piețele din SUA, India, America Latină și Africa.

Pentru mai multe știri urmărește-ne

pe TELEGRAM!

#ihc #sanctiuni. sua #Lukoil #active

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Acordul de parteneriat dintre Uniunea Europeană și statele Mercosur intră, la începutul anului 2026, într-o etapă decisivă, după susținerea politică exprimată de Consiliul UE în luna ianuarie. Deși documentul nu este încă ratificat oficial și urmează să fie avizat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și votat în Parlamentul European, direcția strategică este deja conturată: Uniunea Europeană își consolidează relațiile comerciale cu America de Sud, inclusiv ca reacție la tensiunile tarifare cu Statele Unite.

Potrivit analizei realizate de economistul Iurie Rija, relația comercială UE–Mercosur este una profund asimetrică. În 2024, schimburile comerciale au depășit 111 miliarde de euro, însă pentru Uniunea Europeană, Mercosur reprezintă doar 2,14% din totalul exporturilor sale globale. În schimb, pentru statele sud-americane, UE este al doilea partener comercial, absorbind 13–14% din exporturile lor totale, în special produse agricole, alimentare și materii prime.

Structura comerțului explică dezechilibrul. Mercosur exportă masiv produse agricole, soia, cafea, cereale, carne și zahăr, în timp ce UE livrează bunuri industriale cu valoare adăugată mare – mașini, echipamente, produse chimice și farmaceutice. Acordul prevede eliminarea taxelor vamale pentru 91% dintre exporturile UE către Mercosur și pentru 92% dintre exporturile Mercosur către UE, inclusiv reducerea drastică a tarifelor de până la 35% aplicate anterior produselor industriale europene.

Pentru Republica Moldova, impactul nu vine din zona unui „șoc” de preț la alimente, avertizează Iurie Rija. Contingentele tarifare negociate pentru carne, zahăr sau produse de bază sunt marginale raportate la consumul total al UE și nu au capacitatea de a genera distorsiuni majore de preț nici în Uniunea Europeană, nici pe piața moldovenească. Moldova rămâne, oricum, dependentă structural de importuri la carne și zahăr.

Presiunile reale apar însă în segmentele orientate spre export, unde Republica Moldova este deja integrată în piața europeană. Cele mai vulnerabile domenii sunt mierea de albine, bioetanolul, uleiul de floarea-soarelui și uleiul de soia. În cazul mierii, acordul introduce un contingent de 45 de mii de tone fără taxe vamale din Mercosur, echivalent cu 10% din consumul UE și circa un sfert din totalul importurilor. În acest context, exportatorii moldoveni, care livrează anual 4–4,5 mii de tone pe piața europeană, vor fi nevoiți să concureze cu producători sud-americani cu costuri mult mai mici.

O situație similară se conturează pe piața bioetanolului. Eliminarea taxelor pentru un contingent de 450 de mii de tone din Mercosur va intensifica concurența pentru producătorii moldoveni, cu efect direct asupra marjelor de profit și, implicit, asupra prețului de achiziție a porumbului, una dintre cele mai sensibile culturi agricole pentru Republica Moldova.

În cazul uleiului de floarea-soarelui și al uleiului de soia, acordul nu prevede contingente tarifare, ceea ce înseamnă acces nelimitat fără taxe pe piața UE. Deși, în prezent, Moldova exportă volume semnificativ mai mari decât Argentina către UE, eliminarea taxelor va face piața europeană mult mai atractivă pentru producătorii sud-americani, cu riscul comprimării marjelor de procesare în întreg bazinul Mării Negre.

Potrivit lui Iurie Rija, clauza de salvgardare inclusă în acord, care permite UE să reintroducă temporar taxe vamale în cazul unor prejudicii grave pentru industrie, rămâne un instrument limitat și reactiv. În aceste condiții, pentru Republica Moldova, adaptarea nu ține de protecționism, ci de consolidarea capacităților de procesare, diferențierea prin calitate și trasabilitate și poziționarea mai clară pe nișe premium.

Concluzia economistului este una pragmatică: acordul UE–Mercosur nu amenință accesul Moldovei pe piața europeană, dar va reduce marjele de profit în sectoarele-cheie orientate spre export, într-o piață europeană care va deveni structural mai competitivă odată cu intrarea în vigoare a acestui acord.