Salarii înghețate la CFM! Oleg Tofilat face dezvăluiri legate de datoriile companiei

13 Feb. 2024, 13:28
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
13 Feb. 2024, 13:28 // Actual //  bani.md

Datoriile la salarii ale angajaților de la CFM se ridică la 130-135 de milioane de lei. Este vorba de perioada noiembrie – ianuarie, a declarat în conferința de final fostul director CFM, Oleg Tofilat.

„Găurile pot fi acoperite prin instrumente de politici sau capitalizare. De aceea am considerat să-mi dau demisia. Nu văd o revenire a cererii de transport marfă la CFM”, a puctat Tofilat.

Fostul director a precizat că una dintre soluțiile urgente pentru stingerea datoriilor la salarii sunt creditele de la bănci. „În prezent creanțele se ridică la 38 de milioane de lei și am reușit să le reducem de la 121 de milioane de lei”

„Datoriile la salarii s-au acumulat pe fundalul reducerii transportului de marfă pe calea ferată. S-a deschis portul din Odesa și s-a închis combinatul din Galați care asigura 20% din venituri. În plus, circulația pe brațul Sulina a fost restrânsă din cauza supraaglomerării și a furtunilor din Marea Neagră”, a explicat Tofilat.

Tofilat susține că fără decizii politice și alocarea banilor din partea statului, Calea Ferată nu poate fi salvată.

Situația la CFM a început să se agraveze după august 2022 când a început să scadă tranzitul de marfă din Ucraina după redeschdereas portului de la Odesa. „Fondul de rulment al companiei este negativ, iar pe fundalul reducerii traficului de mărfuri pe calea ferată se acumulează lunar deficit de capitalr”.

Pierderile estimative al CFM au constituit 147,7 milioane de lei în anul 2023.

 

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.