Săracii moldoveni sunt cei mai săraci dintre săracii Europei! Deputații vor să reducă fenomenul pe hârtie

Republica Moldova se confruntă cu o criză demografică „existenţială”, cu cel mai rapid declin al populaţiei din Europa. Trauma s-a declanşat după prăbuşirea URSS, iar de atunci, Moldova a pierdut o treime din populaţie. Fiind unul dintre cele mai sărace state europene, drama va continua mult timp. Deputații vor să reducă fenomenul sărăciei cu 50% până în anul 2030, potrivit strategiei pe care au aprobat-o în ședința de astăzi, „Moldova Europeană 2030”.

Astfel, documentul stabilește zece obiective generale, utilizate pentru măsurarea calității vieții la nivelul Uniunii Europene. Acestea sunt creșterea veniturilor din surse durabile și atenuarea inegalităților; îmbunătățirea condițiilor de trai; garantarea educației relevante și de calitate pe tot parcursul vieții; ridicarea nivelului de cultură; îmbunătățirea stării de sănătate fizică și mintală a populației; sistem de protecție socială solid și incluziv; guvernare eficientă, incluzivă și transparentă; justiție echitabilă, incoruptibilă și independentă; societate pașnică și sigură; mediu sănătos. Proiectul își propune atingerea unor indicatori concreți până în 2030, de exemplu reducerea cu cel puțin 50% a nivelului de sărăcie absolută. Dacă creșterea PIB-ului va fi mai înaltă de nivelul anual planificat de 5% până în 2030, respectiv, indicatorii de reducere a sărăciei absolute, de asemenea, vor fi mai buni.

Unul din patru moldoveni sub pragul sărăciei

Bunăstarea precară a populației se manifestă și printr-un nivel înalt al sărăciei. În prezent, peste ¼ din populația țării trăiește sub pragul sărăciei, iar Republica Moldova are una dintre cele mai înalte rate ale sărăciei printre statele europene

Un studiu al „GfK Purchasing Power Europe 2021” arată că moldovenii înregistrează cel mai mic venit pe cap de locuitor de 1 892 de euro pe cap de locuitor, ceea ce reprezintă mai puțin de 13% din media europeană.

Un milion de moldoveni alungați de sărăcie

Sărăcia care macină Republica Moldova a alungat în străinătate circa un milion de moldoveni. Deși obținerea veniturilor mai mari a rămas principalul factor ce determină plecarea moldovenilor peste hotare, în ultimul timp crește ponderea altor motive care favorizează emigrarea, cum ar fi: obținerea unei educații mai bune (în special, a studiilor universitare sau postuniversitare) sau beneficierea de o infrastructură socială mai calitativă. Deși nu există cifre exacte, se estimează că numărul emigranților moldoveni ar putea constitui un milion de persoane.

Actualul model de creștere economică se bazează pe consumul gospodăriilor, iar remiterile constituie o sursă importantă de finanțare a acestui consum. După câștigurile din exporturile de bunuri și servicii, influxul de remiteri au devenit a doua sursă importantă de venituri pentru economia națională și reprezintă un factor important ce determină dinamica economică a țării.

#fenomen #saracie #moldoveni

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

În prezent relațiile dintre Statele Unite și Rusia sunt la cel mai scăzut nivel de după sfârșitul Războiului Rece.

Dar de-a lungul secolelor, legăturile au fost mai strânse, dovadă că acum 156 de ani, Rusia a vândut Americii cu suma de 7,2 milioane de dolari, Alaska, tranzacție care este considerată de experți cea mai mare greșeală din istorie a Moscovei.

Pe 30 martie 1867. Statele Unite și Rusia au ajuns la un acord privind achiziționarea teritoriului de nord al Alaskăi, care cuprindea aproape 600.000 de mile pătrate, potrivit TVP World.

În 1866, guvernul rus a analizat oferta Statelor Unite de a cumpăra pământul din Alaska. William H. Seward, secretarul de stat al SUA, a mediat acordul în numele Washingtonului, în timp ce ministrul rus Edouard de Stoeckl a condus negocierile în numele Moscovei.

Cele două națiuni au ajuns la un acord la 30 martie 1867, prin care Statele Unite trebuia să plătească Rusiei suma de 7,2 milioane de dolari pentru Alaska.

Tranzacția a fost intermediată de Edouard de Stoeckl, care a primit un cec de 7,2 milioane de dolari. Tratatul de cesiune, care a fost semnat de țarul Alexandru al II-lea și a încheiat oficial înțelegerea de cumpărare a Alaska din Rusia.

Președintele Statelor Unite de atunci Andrew Johnson a semnat tratatul pe 28 mai, iar Senatul american a validat acordul pe 9 aprilie, iar Alaska a fost transferată oficial la Statele Unite pe 18 octombrie 1867. Această achiziție a pus capăt prezenței Rusiei în America de Nord și a asigurat accesul SUA la marginea nordică a Pacificului.

Statele Unite au cumpărat aproape 600.000 de mile pătrate cu mai puțin de 2 cenți pe acru, deși mulți politicieni de la Washington s-au opus achiziției.

Abia după marea goană a aurului din Klondike, Alaska a fost văzută de toți americanii ca o adăugare demnă la teritoriul american. În plus, locația strategică a terenului achiziționat dădea drept SUA la revendicările teritoriale din Arctica.
Importanța strategică a Alaska a fost în cele din urmă recunoscută în cel de-Al Doilea Război Mondial. Alaska a devenit stat la 3 ianuarie 1959.