Industria europeană, deja afectată de criza energetică din 2022, se confruntă cu perspectiva unui nou șoc al prețurilor gazelor naturale în această iarnă. Factori precum competiția intensificată cu Asia pentru gaze naturale lichefiate (LNG), scăderea stocurilor și incertitudinea privind livrările rusești amplifică presiunile economice asupra regiunii, potrivit unei analize Reuters.
Deși prețurile actuale ale gazelor naturale în Uniunea Europeană sunt sub maximele din 2022, ele au atins recent cel mai ridicat nivel din ultimul an. Experții estimează că prețurile ar putea urca până la 70 euro/MWh în 2025, comparativ cu aproximativ 50 euro/MWh în prezent, mult peste media pre-pandemică de 17,58 euro/MWh.
Aceste costuri ridicate au avut un efect devastator asupra industriei europene. În ultimii patru ani, zeci de fabrici au fost închise, iar aproape un milion de locuri de muncă din sectorul producției au fost pierdute. În Germania, multe companii iau în considerare relocarea operațiunilor din cauza incertitudinilor energetice.
În prezent, stocurile de gaze din UE sunt pline în proporție de 85%, cu 10 puncte procentuale mai puțin față de aceeași perioadă din 2023. O iarnă cu temperaturi scăzute ar putea accelera consumul acestor rezerve. În același timp, Europa trebuie să concureze cu Asia pentru LNG, având în vedere limitările impuse importurilor rusești de gaze.
În noiembrie 2024, Europa a importat 11,3 miliarde de metri cubi de LNG, în principal din SUA și Orientul Mijlociu, dar cererea globală în creștere împinge prețurile tot mai sus.
Uniunea Europeană a adoptat măsuri pentru a crește nivelul stocurilor de gaze și pentru a restricționa accesul companiilor rusești la infrastructura energetică. Cu toate acestea, aceste decizii amplifică competiția pentru LNG și contribuie la menținerea presiunii asupra prețurilor.
Mario Draghi, fostul președinte al Băncii Centrale Europene, a declarat că pierderea gazelor rusești ieftine a avut un impact economic „uriaș” asupra Europei, iar combustibilii fosili vor continua să joace un rol esențial cel puțin până la sfârșitul acestui deceniu.
Industria europeană se confruntă cu riscuri crescute de relocare a producției, iar tendințele de „dezindustrializare” devin tot mai evidente, amenințând competitivitatea economică a regiunii.
