VIDEO//Moldovagaz, cu „mâna întinsă” după bani la bănci. Spînu: procedura ar fi durat mult prea mult

Moldovagaz ar fi încercat să achite de sine stătător datoria de 74 de milioane de dolari pentru consumul curent din luna octombrie și jumătate de noiembrie. Totuși, acest lucru nu a fost posibil din cauza sumei prea mari, anunță ministrul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Andrei Spînu.

Moldovagaz a căutat soluții, inclusiv să ia un credit de la bancă. Însă, suma este mult prea mare și procedura de a obține un astfel de credit de 74 de milioane ar fi durat mult prea mult. În felul acesta, noi știind despre aceste limitări, am venit cu aceste măsuri(transferul de la Energocom către Moldovagaz). Cetățenii trebuie să înțeleagă că această situație este doar de moment, acum”, a declarat Spînu pentru Radio Europa Liberă, citată de realitatea.md.

Întrebat dacă aceste plăți din bugetul de stat nu creează un precedent pentru viitor, Spînu menționează că acest caz este unic și a fost cauzat de diferența foarte mare dintre tariful la gaz și prețul de achiziție a gazului din Rusia.

Nu au cum pentru că iarăși am să repet, să luăm un calcul matematic. În luna octombrie prețul de achiziție a gazului a fost de 790 de dolari, tariful a rămas la 4,20 lei, nu a crescut. Dacă creștea tariful în luna octombrie, la prețul de 790 de dolari pentru gaz, ar fi trebuie să avem nu 4,2 lei, dar cel mai probabil 16 sau 17 lei, dar tariful nu a crescut. Respectiv, Moldovagaz a încasat bani pentru consumul din luna octombrie la un tarif de 4,2, dar a cumpărat cu 790 de dolari. Este logic ca să se creeze această diferență enormă. De ce spun că nu poate să se creeze un precedent. Pentru lunile următoare tariful este deja aprobat și a crescut la 11 lei. Un alt aspect, guvernul deja a aprobat pachetul de suport pentru cetățeni. Respectiv, acest suport din partea guvernului pentru cetățeni este suficient pentru ca Moldovagaz să își poată achita facturile până la data de 20 a lunii următoare”, a concluzionat Spînu.

Autoritățile vor transfera 1,4 miliarde de lei, suma rămasă de la Energocom în perioada stării de urgență, pentru a susține plățile Moldovagaz pentru lunile octombrie și noiembrie, pentru gazul livrat de Gazprom.

#Moldovagaz #bani #credit

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.