36% din PIB și dobânzi de 9%! Tofan spune că datoria publică nu este deloc motiv de liniște

Premierul desemnat, Vasile Tofan, a avertizat că nivelul actual al datoriei publice a Republicii Moldova, de aproximativ 36% din PIB, nu trebuie privit ca unul redus doar prin comparație cu state dezvoltate precum Japonia sau Grecia. Potrivit acestuia, pentru o economie emergentă, acest nivel al îndatorării este unul semnificativ și impune o administrare mult mai prudentă a finanțelor publice.

„36% nu este nici atât de puțin. Nu trebuie să ne confortăm că nivelul nostru de datorie publică este mai mic decât în Japonia sau Grecia”, a declarat Tofan.

Premierul desemnat a explicat că economiile dezvoltate și-au construit deja infrastructura, în timp ce Republica Moldova are încă nevoie de investiții majore, ceea ce presupune costuri suplimentare și o presiune mai mare asupra datoriei publice.

Totodată, Vasile Tofan a subliniat că Republica Moldova suportă costuri de finanțare mult mai ridicate decât statele dezvoltate. Dacă Japonia și Grecia se împrumută la dobânzi de aproximativ 2%, Republica Moldova atrage resurse în principal de pe piața internă, la o dobândă de circa 9%, cu aproximativ două puncte procentuale peste rata inflației.

„Este o rată mare dacă ne gândim la plățile de dobândă. Nu pot spune că avem o datorie de 36% și că totul este bine, iar noi putem continua să cheltuim”, a afirmat premierul desemnat.

În acest context, Tofan a anunțat că viitorul Guvern va analiza minuțios toate cheltuielile bugetare și va reduce acele costuri care nu sunt justificate, chiar dacă astfel de decizii vor genera rezistență și dispute interne.

„Este foarte important să revedem cu lupa cheltuielile statului și, acolo unde este posibil, să le reducem. Cheia va fi să găsim echilibrul: unde tăiem, unde investim, unde protejăm și unde trebuie să suplimentăm resursele. Tot ce vă pot promite este că voi aborda aceste subiecte cu maximă responsabilitate”, a declarat Vasile Tofan.

Premierul desemnat a concluzionat că Republica Moldova nu se află într-o poziție de confort din punct de vedere al disciplinei fiscale, motiv pentru care autoritățile vor trebui să găsească un echilibru între investițiile necesare și menținerea sustenabilității finanțelor publice.

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.