Un fost prieten al oligarhului Plahotniuc își extinde imperiul în Balcani

15 Apr. 2025, 11:48
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
15 Apr. 2025, 11:48 // Actual //  Ursu Victor

Grupul de companii Trans-Oil, cu capital moldovenesc, controlate de milioanrul Vaja Jhashi, va demara construcția unei fabrici de ultimă generație pentru procesarea amidonului din porumb în orașul Sremska Mitrovica, Serbia. Proiectul este realizat în parteneriat cu compania chineză Myande Group, unul dintre liderii globali în furnizarea de echipamente pentru industria amidonului.

Noua unitate de producție va avea o capacitate anuală de procesare de 250.000 de tone de porumb. Fabrica va produce atât amidon natural, cât și amidon modificat, precum și sirop de porumb, produse destinate piețelor din Europa Centrală și de Sud, unde cererea este în creștere accelerată. Amidonul este utilizat extensiv în industria alimentară și cea farmaceutică.

Investiția totală este estimată la 35 de milioane de euro. Potrivit reprezentanților Trans-Oil, proiectul promite o rentabilitate a investiției de 25% și va consolida poziția grupului drept un actor-cheie în sectorul procesării produselor agricole în regiune.

Construcția fabricii va începe pe 15 mai 2025 și este estimată să fie finalizată în decurs de 18–20 luni. Proiectul este finanțat din capital propriu, dar și cu sprijinul unui sindicat bancar local din Serbia. La finalizare, fabrica va crea 150 de noi locuri de muncă.

Vaja Jhashi, cunoscut ca un influent om de afaceri și un vechi prieten al oligarhului Vladimir Plahotniuc, controlează 60% din piața cerealelor din Moldova prin intermediul grupului Trans Oil. De asemenea, acesta domină și piața uleiului din țară, având în portofoliu fabrica de ulei Floarea Soarelui de la Bălți, una dintre cele mai importante afaceri ale holdingului.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

30 Sept. 2026, 17:07
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
30 Sept. 2026, 17:07 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Irakul a majorat puternic discounturile pentru petrolul livrat în luna octombrie, oferind reduceri de până la 37 de dolari pe baril față de cotațiile de referință regionale, potrivit informațiilor obținute de Bloomberg.

Compania petrolieră de stat SOMO a oferit țițeiul Basrah Medium cu un discount de 34,5 dolari pe baril, iar Basrah Heavy cu până la 37 de dolari sub prețul de referință aplicabil pieței de destinație. Documentele datate 29 septembrie vizează livrările programate între 1 și 31 octombrie.

Reducerile sunt semnificativ mai mari decât cele oferite pentru lunile anterioare. În august și septembrie, discounturile pentru petrolul irakian au fost, în general, sub 30 de dolari pe baril.

Pentru livrările către Asia, prețurile de referință sunt calculate în raport cu media cotațiilor Oman și Dubai. Pentru Europa este utilizat Brent, iar pentru livrările către America de Nord și de Sud Argus Sour Crude Index.

Potrivit Bloomberg, reducerea agresivă a prețurilor arată dificultățile cu care se confruntă Irakul în transportul petrolului pe fondul războiului din Orientul Mijlociu. Poziția geografică și dependența de rutele maritime din Golful Persic fac exporturile irakiene mai vulnerabile decât cele ale unor producători vecini.

Irakul nu dispune nici de o flotă proprie importantă de petroliere, ceea ce obligă Bagdadul să ofere discounturi mari pentru a atrage cumpărători și pentru a compensa riscurile și costurile suplimentare ale transportului.

Șeful SOMO, Ali Nizar, declara pe 20 septembrie că intensificarea concurenței dintre producătorii din Golf a determinat o parte dintre cumpărătorii tradiționali ai petrolului irakian să se orienteze spre alți furnizori care oferă condiții mai avantajoase.

Presiunea este amplificată și de creșterea puternică a costurilor de transport maritim. Lipsa superpetrolierelor disponibile a scumpit navlul la nivel global, iar unele tranzacții au devenit neprofitabile chiar și în condițiile unor reduceri importante la prețul petrolului.

Prin urmare, discounturile de până la 37 de dolari pe baril reprezintă o încercare a Irakului de a-și menține fluxurile de export într-un context în care riscurile geopolitice și costurile logistice au crescut semnificativ.