„Moldova care ne unește”: Placinta caldă, pusă pe masă duminica și de sărbători

Plăcinta moldovenească e rotundă ca masa care adună toți membrii familiei, caldă ca brațele mamei care ne-au crescut și mereu prezentă în momentele cele mai memorabile, de la duminicile acasă – până la nunțile tradiționale.

Fie că e cu brânză, varză, cartofi sau vișine, plăcinta e legătura nevăzută dintre generații – atât de simplă, dar de neînlocuit.

E tradiția care nu se uită și se transmite urmașilor.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM

Viitorul țării este fiecare dintre noi. Orice pas mic înseamnă o schimbare mare, iar alegerile pe care le facem azi vor influența viața urmașilor urmașilor noștri. În aspirația că fiecare cetățean va ajunge cât mai sus și ne va duce faima în lume, Grupul Media Realitatea desfășoară campania „Moldova care ne unește” și relatează povești ale oamenilor care au reușit să scrie istorie și să ne facă mândri, opinii ale cetățenilor pe care îi întâlnim în stradă, informații despre actualitatea socio-politică și materiale despre simbolurile pe care moldovenii le poartă cu ei, în suflet sau în bagaje, de la Lisabona până la New York.

#Moldova care ne unește #Grupul Media Realitatea #placinta #bucate #campanie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Analistul pieței de petrol și gaze, Mihail Krutihin, a oferit pentru publicația „7×7” răspunsuri la zece întrebări considerate „naive”, dar care explică esența economiei petroliere rusești. Printre ele – de ce, în timp ce prețurile internaționale ale petrolului scad, benzina în Rusia devine tot mai scumpă, de ce Ucraina atacă rafinării și depozite petroliere, dar și cui aparțin de fapt resursele de țiței ale Federației Ruse.

Potrivit expertului, doar 7% din prețul combustibilului reflectă real costurile petroliere, restul de 93% fiind determinat de factori politici, decizii guvernamentale și interesele elitei de la Kremlin.

Conform legii ruse „Despre subsol”, petrolul este proprietatea statului. „Ce este statul? Acei domni în mașini negre cu girofaruri albastre pe străzile Moscovei”, a explicat Krutihin. El respinge mitul că resursele aparțin poporului, subliniind că statul gestionează profiturile ca pe un „fond comun”, folosit pentru cheltuieli de război sau pentru acumulări pe conturi externe.

Analistul susține că firmele private urmăresc profitul pe termen lung, fiind dispuse să investească ani de zile până când un zăcământ devine rentabil. În schimb, companiile de stat sunt presate de oficiali să genereze bani rapid, prin proiecte grandioase, umflate artificial și adesea corupte.

Krutihin a descris situații din nordul Republicii Komi, unde localnicii trăiesc printre scurgeri de petrol și terenuri contaminate. „Când conductele crapă, muncitorii bagă în fisuri cuie de lemn – așa-numiții ‘arici’. Iar jos se adună bălți de petrol”, spune expertul.

Exploatarea țițeiului în Rusia este mult mai dificilă decât în Arabia Saudită sau Iran. O sondă saudită produce între 1.000 și 2.000 tone pe zi, uneori prin presiune naturală. În Rusia, productivitatea medie a unei sonde este de doar 8,5 tone pe zi, ceea ce crește costurile și reduce eficiența.