În inima regiunii Emilia-Romagna, din nordul Italiei, depozite uriașe cu climat controlat ascund unul dintre cele mai valoroase active ale țării. Rafturi înalte adăpostesc sute de mii de roți de Parmigiano Reggiano care se maturizează lent, în liniște, devenind tot mai valoroase cu fiecare lună care trece, transmite CNN.
Pentru cei din afară, pare o catedrală a brânzei. Pentru producătorii de lactate din Italia, este o gură de oxigen.
Parmigiano Reggiano este unul dintre cele mai strict reglementate alimente din lume. Poate fi produs doar într-o zonă restrânsă, desemnată, folosind trei ingrediente — lapte, sare și cheag — și trebuie maturat cel puțin 12 luni înainte de a putea fi vândut. Multe roți sunt maturate 24, 36 sau chiar 40 de luni.
Această așteptare îndelungată creează un blocaj financiar. Fermierii trebuie plătiți la fiecare 30 de zile. Costurile cu personalul, hrana și energia se acumulează zilnic. Însă veniturile apar abia după un an sau mai mult. De mai bine de un secol, banca Credem intervine pentru a acoperi acest gol — acceptând brânza drept garanție.
Giancarlo Ravanetti, responsabilul afacerii de depozitare a brânzei din cadrul băncii, explică: „În Italia se produc aproximativ 4 milioane de roți de Parmigiano Reggiano, iar noi păstrăm 500.000…și le permitem clienților să folosească roțile drept garanție pentru a obține finanțare.”
Depozitul gestionează „aproximativ 2.300.000 de roți pe an”, adaugă el. În interiorul acestor seifuri, valoarea este uluitoare: „aproximativ 325 de milioane de euro (382 de milioane de dolari) în Parmigiano Reggiano.”
Când o roată de Parmigiano Reggiano ajunge în depozit, intră într-un sistem strict controlat, perfecționat de-a lungul generațiilor. Fiecare roată este scanată și înregistrată într-un sistem digital, un fel de pașaport care consemnează data producției, fabrica de proveniență și starea actuală. Abia atunci poate intra oficial în seif.
Roțile sunt așezate pe rafturi lungi din lemn. Temperatura, umiditatea și fluxul de aer sunt atent controlate. Angajații depozitului parcurg zilnic culoarele, verificând roțile pentru crăpături, umflături sau probleme de umiditate. Orice neregulă este semnalată.
Prețurile au crescut puternic: roțile maturate 12 luni au ajuns la 13,22 €/kg (+20,6%), iar cele de 24 de luni la 15,59 €/kg (+24,8%). Producția a urcat la 4,19 milioane de roți (+2,7%).
Ganzerli observă că Parmigiano Reggiano este în mod natural fără lactoză, bogat în proteine și fără aditivi — calități care l-au ajutat să fie perceput ca un „superaliment”. Dar avertizează și că, dacă prețurile cresc prea mult, consumatorii se pot orienta către brânzeturi mai ieftine, precum Grana Padano.
Producătorii primesc de obicei între 60% și 80% din valoarea unei roți în avans atunci când folosesc brânza drept garanție. Tehnologia blockchain permite acum ca roțile să fie gajate chiar și atunci când sunt depozitate în propriile facilități ale producătorilor, dublând capacitatea de creditare a Credem.
Consorțiul investește, de asemenea, în turism, urmărind să crească numărul vizitelor dedicate Parmigiano de la 85.000 la 300.000 până în 2029.
Parmigiano Reggiano este o industrie de 4 miliarde de euro (4,7 miliarde de dolari), susținută de aproximativ 300 de fabrici certificate. Supraviețuirea sa depinde de un echilibru delicat între tradiție, reglementare și inovație financiară.
În culoarele vaste ale „băncii de brânză”, roțile stau liniștite, transformându-se lent într-unul dintre cele mai prețuite produse de export ale Italiei. Fiecare reprezintă luni de muncă, generații de expertiză și un sistem financiar construit pe răbdare.
