Industria mobilei din Republica Moldova înregistrează o evoluție paradoxală: vânzările aproape s-au dublat față de 2019, numărul angajaților a crescut, însă exporturile sunt în scădere de mai mulți ani consecutiv. În același timp, România, unul dintre cei mai mari producători de mobilă din regiune, continuă să exporte anual produse de aproape 2,5 miliarde de euro, dar companiile se confruntă cu o reducere a marjelor de profit, arată o analiză realizată de Europolis.
Potrivit calculelor prezentate de Europolis, între 2019 și 2025 numărul salariaților din industria mobilei a scăzut cu 18% în România, în timp ce în Republica Moldova a crescut cu 6%. Evoluțiile arată două modele diferite de dezvoltare, dar și probleme structurale care afectează competitivitatea producătorilor de pe ambele maluri ale Prutului.
România rămâne o putere europeană în producția de mobilier, cu întreprinderi integrate în lanțurile internaționale de aprovizionare, inclusiv în rețelele gigantului suedez IKEA. Cu toate acestea, creșterea vânzărilor nu s-a tradus automat în profituri mai mari.
Un exemplu este compania Aramis Invest din Baia Mare, care reprezintă aproximativ 15% din industria românească a mobilei. Deși producătorul și-a extins semnificativ activitatea, profitabilitatea acestuia a scăzut, semn al presiunilor tot mai mari asupra costurilor și marjelor comerciale.
În Republica Moldova, industria a cunoscut o consolidare accelerată în jurul câtorva producători. Companiile Ambianța și Numina s-au extins și au ajuns să controleze împreună peste o treime din piața locală, în timp ce o parte dintre producătorii tradiționali pierd teren.
Cu toate acestea, creșterea producției și a vânzărilor interne nu este însoțită de o extindere similară pe piețele externe. Exporturile de mobilier moldovenesc au scăzut pe parcursul mai multor ani consecutivi, iar peste jumătate din livrările externe sunt direcționate către România.
Această concentrare reprezintă o vulnerabilitate pentru producătorii autohtoni, întrucât evoluția industriei depinde în mare măsură de o singură piață de desfacere.
O altă problemă structurală este dependența de importurile de materii prime și componente utilizate la fabricarea mobilei. În aceste condiții, producătorii moldoveni întâmpină dificultăți în concurența cu marile companii europene, care beneficiază de volume mai mari de producție și de economii de scară.
Analiza Europolis atrage atenția că majorarea volumelor de producție nu garantează și creșterea competitivității. O posibilă soluție ar fi orientarea companiilor către proiecte cu valoare adăugată mai mare, în locul concentrării exclusive asupra fabricării și comercializării pieselor individuale de mobilier.
Un segment cu potențial îl reprezintă amenajarea completă a hotelurilor, clădirilor de birouri și spațiilor comerciale din Europa.
De exemplu, un hotel cu 100 de camere nu are nevoie doar de paturi, dulapuri sau noptiere, ci de un furnizor capabil să proiecteze, să producă, să livreze și să monteze întregul mobilier, respectând termenele și cerințele beneficiarului.
În acest domeniu, producătorii din Republica Moldova și România ar putea dezvolta parteneriate comerciale care să combine avantajele celor două piețe. Companiile românești dispun de acces la clienți mari și rețele internaționale, în timp ce producătorii moldoveni au capacități de producție, branduri proprii și experiență industrială.
Potrivit analizei, asemenea colaborări nu ar necesita neapărat construirea unor fabrici noi sau crearea unor structuri instituționale suplimentare. Primele proiecte ar putea fi realizate prin cooperarea directă dintre câteva companii, în baza unor contracte comerciale concrete.
Miza economică ar fi creșterea valorii adăugate obținute din fiecare proiect, prin integrarea serviciilor de design, producție, logistică și montaj.
