De ce vrea Putin Ucraina: controlul asupra grânarului Europei, Mării Negre, porturilor strategice şi gaze

Mulţi zic că invadarea Ucrainei nu are sens economic pentru Rusia, că va duce doar la colaps. Sensul poate că nu este evident pe termen scurt. Istoria şi o radiografie a economiei ucrainene arată însă că planurile lui Putin par să aibă logică, se arată într-o analiză a Ziarului Financiar.

Dacă invazia avansează, iar războiul degenerează într-o ruptură economică totală între Occident şi Rusia, ceea ce ar însemna că statele europene nu vor mai importa petrol şi gaze ruseşti, de care acum sunt dependente, Moscova s-ar alege cu unele dintre cele mai fertile terenuri din lume. Ar avea astfel un levier de control pe una dintre cele mai importante pieţe din lume, cea a cerealelor, mai ales a grâului. Rusia este şi ea un mare producător de cereale şi grâu. Iar de grâul ucrainean ieftin depind state vulnerabile economic şi politic cum sunt cele din nordul Africii. Însă aşa cum arată acum harta invaziei ruse, agricultura ucraineană este doar unul dintre trofee.

În 2014, cele două regiuni separatiste proruse din estul Ucrainei au încercat să creeze ceea ce ele au numit Confederaţia Noua Rusie. Istoric, Noua Rusie este un teritoriu care se întindea în nordul Mării Negre şi includea sudul Ucrainei şi uneori părţi din Basarabia. Ori, sudul Ucrainei dă cea mai mare parte din recolta de grâu a ţării.

Din grâu se face pâinea, care este alimentul de bază, social, în cele mai multe dintre ţările sărace din Europa, Africa şi Orientul Mijlociu. Grâul este doar un exemplu, pentru că în sudul Ucrainei se produc multe alte plante alimentare şi furajere.

Ucraina a fost forţată să devină un important producător agricol mondial după 2014, când Rusia a orchestrat separarea Donbasului de restul ţării. Aceasta pentru că acele două judeţe care alcătuiesc Donbasul erau puternic industrializate. Aceste două judeţe sunt acum sub controlul ruşilor. De asemenea, atacurile armatei ruse se concentrează şi asupra Kievului, capitala, centrul puterii şi al investiţiilor, motor de creştere economică şi cel mai mare hub de business şi de dezvoltare. Kievul este de departe şi cel mai populat oraş ucrainean.

Harta direcţiilor de invazie rusă în Ucraina arată şi ceea ce pare o încercare de încercuire a Odesei, unul din centrele urbane ucrainene importante de la Marea Neagră şi port de importanţă economică şi strategică. De acolo ar urma joncţiunea Rusiei cu Transnistria. Crimeea este din 2014 sub controlul Rusiei. Simetric faţă de Odesa, în dreapta de Crimeea se află oraşul-port Mariupol, asediat de armata rusă.

Înainte de război, prin Odesa şi Mariupol pleca din Ucraina o mare parte din exporturile de cereale. În partea de est a Crimeei, armata rusă controlează aproape în totalitate regiunea litorală până în Rusia. Astfel, Rusia pare că insistă pe a tăia cu totul accesul Ucrainei la Marea Neagră. Dacă acest plan ar avea succes, o bună parte din Marea Neagră va ajunge la ruşi, ceea ce înseamnă controlul traficului naval şi al resurselor marine de gaze naturale. Una din justificările anexării Crimeei a fost şi aceea că Rusia vrea să împiedice Ucraina să devină un jucător cheie pe piaţa gazelor naturale cu ajutorul resurselor din Marea Neagră.

Dar cel mai apetisant trofeu economic pentru Rusia pare agricultura ucraineană. Pentru agricultură este nevoie de apă, iar armata rusă a ajuns până la uriaşul fluviu Nipru. De secole, Ucraina a fost cunoscută ca „grânarul Europei“, după cum scrie Atlantic Council. Acest renume este întemeiat deoarece Ucraina are un sfert din terenurile superfertile ale lumii, cernoziomul, sau pământul negru. Însă Ucraina nu şi-a atins niciodată până acum potenţialul agricol total.

Iar potenţialul este imens. Ţara are circa 42 de milioane e hectare de teren arabil, din care doar puţin peste 30 erau cultivate pe baze anuale, ceea ce ar însemna un teritoriu mai mare decât Italia. Până la invazie, lucrurile progresau. Spre exemplu, din 2000 până în 2009, an din marea criză, valoarea adăugată de agricultură la PIB a crescut de la 46% la 62%. În 2017, aproape jumătate din exporturile ucrainene erau reprezentate de produse date de agricultură. Metalurgia oferea doar 20% din exporturi. Agricultura organizată, cooperative şi companii circa 45.000 de entităţi – asigură 55% din producţie. De asemenea, peste 70% din producţia agricolă este reprezentată de cereale. Grâul este dominant, iar grâul este cultivat mai ales în sudul Ucrainei. La producţia şi exporturile de cereale, Ucraina este printre campionii lumii. Cât despre Kiev, capitala, aflată sub asaltul trupelor ruse, aceasta reprezintă 20% din PIB-ul ţării. Fabricile şi serviciile nu pot fi mutate de acolo aşa uşor.

#grânar #economie #Ucraina

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Borge Brende, preşedintele Forumului Economic Mondial, nu vede cu ochi buni tabloul economiei mondiale, afirmând că lumea se va confrunta cu un deceniu de creştere în slow-motion dacă nu se aplică măsurile economice corecte.

El a subliniat pericolul pe care îl prezintă pentru economie datoria globală, aflată în continua creştere, şi care a ajuns la un nivel nemaivăzut din 1820, accelerând riscul de stagflaţie cu care s-ar putea confrunta economiile avansate, scrie CNCB.

„Trebuie să abordăm situaţia datoriilor la nivel mondial. Nu am mai văzut o asemenea datorie de la Războaiele Napoleoniene, suntem pe cale să acumulăm datorii cât tot PIB-ul la nivel global”, a avertizat Brende.
El este de părere că guvernele trebuie să se gândească cum să reducă această datorie şi să ia măsurile fiscale corecte fără a ajunge în situaţia de a declanşa o recesiune. De asemenea, a semnalat presiunile inflaţioniste persistente şi faptul că inteligenţa artificială generativă ar putea fi o oportunitate pentru ţările în curs de dezvoltare.

Avertismentul său se vine în continuarea unui raport recent al Fondului Monetar Internaţional, care a observat că datoria publică mondială a crescut la 93% din PIB anul trecut, fiind în continuare cu 9 puncte procentuale mai mare decât nivelurile anterioare pandemiei. FMI a estimat că datoria publică mondială s-ar putea apropia de 100% din PIB până la sfârşitul deceniului.
Fondul a evidenţiat, de asemenea, nivelurile ridicate ale datoriei din China şi Statele Unite, afirmând că politica fiscală relaxată din cele din urmă pune presiune asupra ratelor şi a dolarului care apoi împinge în sus costurile de finanţare în întreaga lume, exacerbând problemele care deja există.

La începutul acestei luni, Fondul Monetar Internaţional şi-a majorat uşor prognoza de creştere globală, afirmând că economia mondială s-a dovedit „surprinzător de rezistentă” în ciuda presiunilor inflaţioniste şi a schimbărilor de politică monetară. În prezent, acesta se aşteaptă la o creştere globală de 3,2% în 2024, în creştere cu un modest 0,1 puncte procentuale faţă de prognoza sa anterioară din ianuarie.

Brende de la WEF a declarat duminică că cel mai mare risc pentru economia globală este acum „recesiunea geopolitică cu care ne confruntăm”, subliniind recentele tensiuni dintre Iran şi Israel.

„Există atât de multă imprevizibilitate şi se poate scăpa uşor de sub control. Dacă Israelul şi Iranul ar fi agravat acest conflict, am fi putut vedea peste noapte un preţ al petrolului de 150 de dolari. Iar acest lucru ar fi fost, desigur, foarte dăunător pentru economia globală”, a spus el.