Ce se întâmplă dacă Rusia închide robinetul de gaze

Compania de investiții bancare și servicii financiare UBS a analizat expunerea țărilor din Europa Centrală și a Greciei la gazele naturale rusești și ce s-ar întâmpla în cazul în care Moscova decide să închidă complet robinetul, relatează Money Review, citată de Rador.

Conform datelor din 2020 centralizate de UBS, Ungaria are cea mai mare dependență de gazele naturale importate din Rusia. Mai exact, gazul rusesc reprezintă 27% din consumul intern de energie. Țara cu a doua cea mai mare dependență este Cehia, întrucât 18% din necesarul de energie este acoperit de importurile de gaze naturale rusești.

În celelalte țări analizate, expunerea este mai mică: România, Polonia și Grecia își acoperă doar 7-9% din necesarul de energie din gazul rusesc. „Prin urmare, aceste economii au o capacitate mai mare de a înlocui gazul natural rusesc”, notează analiștii UBS. Este cazul Poloniei care a încetat să mai primească gaze rusești în mod direct încă de la sfârșitul lunii aprilie. De altfel, Polonia și Grecia sunt cele două țări care au terminale plutitoare de GNL și au primit deja gaze naturale lichefiate din SUA și Qatar.

Pe de altă parte, UBS subliniază dependența ridicată de hidrocarburile solide în mixul energetic al Poloniei și Cehiei (30-40%), în special rolul cărbunelui.

Cehia și Ungaria dețin cea mai mare pondere a energiei nucleare (16-19%), în timp ce Grecia își acoperă peste 50% din necesarul de energie din produse petroliere. Țara în care sursele regenerabile de energie joacă cel mai important rol este România (19%).

În ceea ce privește expunerea pe sectoare, gospodăriile au cel mai mic rol în consumul de gaze naturale (în raport cu utilizarea totală) în Grecia (30%) și cel mai mare în Ungaria (aproape 50%).

Sectorul comercial și serviciile publice sunt, de asemenea, importante consumatoare de gaze: 20% din totalul gazelor consumate în Cehia este direcționat spre aceste sectoare, în timp ce cea mai scăzută expunere se regăsește în Grecia și Polonia, în jur de 10%. Dintre industrii, produsele chimice și petrochimice folosesc cel mai mult gaz natural ca procent din consumul total, variind de la 7% în Cehia la 28% în Grecia.

Un consum ridicat de gaze este înregistrat și de sectoarele de minerit nemetalifer, alimente, băuturi și tutun și producția de fier și oțel. Potrivit UBS, industria este responsabilă pentru 23,5% din valoarea adăugată creată în cele 4 țări din Europa Centrală și pentru 16,5% în Grecia.

Deoarece Grecia importă toate gazele naturale pe care le consumă, UBS estimează ponderea gazelor importate în mixul energetic total la 22%. Ponderea gazului rusesc în importurile totale este de aproximativ 40%, în timp ce în UE în ansamblu se ridică la 45%, iar în Germania la 65%.

Prin urmare, UBS estimează că Grecia își acoperă aproximativ 8% din necesarul de energie cu gaz natural rusesc, aproximativ la fel ca România și Polonia, ceea ce înseamnă că aceste țări îl pot înlocui mai ușor.

De altfel, un studiu al FMI care încearcă să cuantifice posibilele efecte ale închiderii robinetului de către Rusia arată că efectele sunt mai mari în cazul Ungariei și Cehiei, dar mult mai mici pentru Polonia, România și Grecia, aceasta din urmă fiind afectată doar prin expunere indirectă, din cauza efectelor suportate de partenerii săi comerciali.

#gaz #Gazprom #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

O persoană condamnată în România la 5 ani și 6 luni de închisoare, a cărei sentință a fost recunoscută în Republica Moldova, și care apare în mai multe dosare penale din țara noastră, se află la libertate fără frica de a fi găsită și arestată. Vorbim despre inculpata Maria Cuzmenco, care scapă basma curată de fiecare dată când ajunge pe mâna justiției moldovenești.

Realitatea.md a studiat câteva din șirul de episoade penale în care fugurează Cuzmenzo și a reușit să rămână la libertate. Dar să le luăm pe rând.

Escrocherie de aproape UN MILION DE EURO

Un caz aflat pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, scoate în prim-plan o sumă de 675.000 de euro, acte contestate și mai multe imobile din centrul Capitalei.

Urmărirea penală în acest caz a început în noiembrie 2021, iar ulterior cauza a fost conexată cu un alt dosar. Cuzmenco este învinuită de tentativă de escrocherie în proporții deosebit de mari, falsificarea probelor în procesul civil și samavolnicie.

Mai exact, Cuzmenco ar fi pretins că o persoană îi datorează 675.000 de euro, iar pentru a crea aparența existenței acestei datorii, ar fi fost folosite o recipisă-obligație, un contract de locațiune și un act de primire-predare a unui bun. Mai mult, Cuzmenco ar fi depus ulterior în instanță o cerere prin care solicita încasarea celor 675.000 de euro de la victimă, anexând copiile documentelor contestate. Scopul final al acestei era de a obține bunurile imobile ale victimei, situate chiar în centrul capitalei.

În dosar apar și concluziile unor expertize judiciare. Una dintre ele a stabilit că semnăturile de pe cele trei documente au fost executate de aceeași persoană, iar o altă expertiză a constatat că, în documentele examinate, semnăturile au fost aplicate înaintea textelor tipărite. O expertiză ulterioară a stabilit că textele imprimate pe documente au fost realizate la aceeași imprimantă.

Dosarul mai conține și un alt episod. După ce proprietara imobilului le-ar fi cerut Mariei Cuzmenco și altor persoane să părăsească spațiile, aceștia ar fi refuzat, invocând existența unui contract de locațiune. Procurorii susțin că ocuparea imobilului ar fi provocat un prejudiciu de 4.013.365 de lei.

Cuzmenco nu și-a recunoscut vina. Dosarul este pe rol, iar pe site-ul instanței de judecată, aflăm că o nouă ședință de judecată va avea loc pe 24 septembrie, la ora 14:00, Judecătoria Chișinău cu sediul în sectorul Buiucani. Cazul este examinat de judecătorul Petru Păun.

Un dosar care începe cu o afacere din 2013

Potrivit unei hotărâri judecătorești, consultate de Realitatea, povestea unui alt dosar în care apare Maria Cuzmenco începe în 2013. Cuzmenco ar fi negociat cu reprezentanții unei companii servicii de transport și import pentru marfă adusă din România în Republica Moldova. În dosar apare suma de 83 539,86 de lei.

Potrivit probelor descrise în hotărârea instanței, în aprilie 2013 au fost aduse în Republica Moldova mai multe loturi de încălțăminte, iar documentele prezentate companiei de transport purtau ștampila unei societăți comerciale. Ulterior, compania a constatat că persoana care ridicase marfa nu era angajata sau reprezentanta oficială a firmei în numele căreia fusese prezentată. O expertiză tehnică a documentelor a stabilit că ștampilele aplicate pe contract și pe facturile fiscale proveneau de la același clișeu de ștampilă. În aceeași hotărâre sunt descrise declarațiile mai multor martori, inclusiv ale unor persoane care au relatat despre transportarea și ridicarea mărfii. Dosarul a ajuns în instanță.

În 2019 Curtea de Apel Chișinău a constatat vinovăția Mariei Cuzmenco în cauza privind prejudiciul de 83 539,86 de lei, însă procesul penal a fost încetat din cauza expirării termenului de prescripție. În același timp, instanța de apel a dispus încasarea de la Cuzmenco a prejudiciului material în favoarea companiei reclamante. Mai târziu, însă, apare un alt episod.

În 2026: achitată într-un alt dosar penal

Într-o altă hotărâre pe care Realitatea a analizat-o, instanța ajunge la o concluzie diferită. Maria Cuzmenco este achitată într-o cauză în care i-a fost imputată cauzarea de daune materiale în proporții mari. Instanța explică faptul că, în opinia sa, acuzarea nu a demonstrat toate elementele infracțiunii.

Mai exact, judecătorii au considerat că nu a fost demonstrată existența prejudiciului în proporții mari în forma cerută de norma penală și nici intenția frauduloasă necesară pentru această infracțiune. Instanța a reținut și că simpla neexecutare sau executare defectuoasă a unei obligații contractuale nu înseamnă automat comiterea unei infracțiuni, dacă intenția frauduloasă inițială nu este demonstrată. În dispozitivul hotărârii, Cuzmenco este achitată pe motiv că fapta imputată nu întrunește elementele infracțiunii.

Există și condamnarea din România

Separat de dosarele din Republica Moldova, Maria Cuzmenco a fost condamnată în România. Potrivit deciziei din 6 martie 2024 prezentate redacției, autoritățile moldovenești au examinat procedura de recunoaștere și punere în executare a unei sentințe penale pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București la 30 octombrie 2017 și menținută de Curtea de Apel București în martie 2018.

În Republica Moldova, instanța a recunoscut parțial sentința și a dispus preluarea executării pedepsei, stabilind 1 an și 6 luni de închisoare, cu executare într-un penitenciar de tip închis pentru femei.

Recursurile formulate de Ministerul Justiției, de Maria Cuzmenco și de avocatul acesteia au fost respinse, iar decizia a rămas irevocabilă. Respectiv, Cuzmenco urma să fie încătușată, dar nu a fost. Aceasta se ascunde de justiție și nimeni nu o poate găsi.

Dar cine o caută?

La 1 septembrie 2026, Realitatea a solicitat Procuraturii Generale și PCCOCS informații despre situația juridică actuală a Mariei Cuzmenco și dacă această este în dată căutare. Răspunsul instituției confirmă că ”PCCOCS a transmis în instanță, la 27 octombrie 2025, cu rechizitoriu, o cauză penală în care Cuzmenco este învinuită de infracțiuni prevăzute de art.190 alin.(5) și alin.(6) din Codul penal, în legătură cu victime persoane fizice și juridice, inclusiv cetățeni străini”.

Potrivit procurorilor, cauza se află în prezent pe rol, iar acuzarea este reprezentată în instanță de PCCOCS.

Așa dar, Cuzmenco are un dosar de escrocherie, cazul se află în instanță. Dar răspunsul devine mult mai interesant atunci când vine vorba despre căutare:

”Vă informăm că fiind pus la căutare în sistemele informaționale ale Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, nu a fost stabilit ca persoana vizată să figureze în alte procese penale/cauze penale aflate în curs de investigare, cu statut de bănuit/învinuit”.

Cu alte cuvinte, procurorii nu au oferit un răspuns clar – de când este în căutare, în ce temei a fost suspendată căutarea și, respectiv, dacă a fost reluată căutarea. Nu știm nici măcar ce putem verifica public.

Cum (NU) sunt căutați infractorii în Moldova

În Republica Moldova nu există, în prezent, un motor public unificat în care un cetățean să poată introduce numele unei persoane și să afle dacă aceasta este anunțată în căutare. Această situație este cu atât mai relevantă cu cât în alte state asemenea instrumente sunt accesibile publicului. În România, de exemplu, informațiile privind persoanele căutate pot fi consultate prin intermediul instrumentelor publice puse la dispoziție de Poliția Română.

În Ucraina există, de asemenea, un sistem public de informare privind persoanele căutate, iar platformele oficiale permit căutarea în mai multe categorii. În Republica Moldova, însă, informația rămâne în principal în interiorul sistemelor instituțiilor, iar cetățeanul trebuie să întrebe autoritățile.

În august 2026, Realitatea a solicitat și Ministerului Afacerilor Interne să explice de ce Republica Moldova nu are un asemenea instrument. Răspunsul MAI este mai nuanțat decât un simplu „da” sau „nu”. Ministerul recunoaște că un asemenea instrument poate avea utilitate publică și că, din punct de vedere tehnic, dezvoltarea unei platforme este posibilă. Problema este însă că persoanele anunțate în căutare și persoanele dispărute nu reprezintă o categorie juridică și operațională omogenă.

MAI atrage atenția asupra unor riscuri: protecția datelor personale, prezumția de nevinovăție, eficiența măsurilor operative, viața privată și protecția minorilor, victimelor și a altor persoane vulnerabile. Astfel, aici apare paradoxul: o persoană poate figura într-un sistem informațional al poliției, iar această informație să nu fie accesibilă cetățeanului.

Există precedente

Și nu este prima dată când informația despre cei căutați devine o problemă. Problema accesului la datele despre persoanele căutate a mai ajuns în atenția publică. Asociația Juriștii pentru Drepturile Omului a solicitat MAI lista nominală a persoanelor anunțate în căutare națională și internațională în perioada 2019–2023, precum și informații despre persoanele anunțate în căutare internațională care au fost extrădate în Republica Moldova. MAI a refuzat prezentarea informației, iar asociația a contestat refuzul în instanță. Astfel, discuția despre transparența listelor persoanelor căutate nu este una nouă.

#cazul Cuzmenco #Maria Cuzmenco #infractori