Instrumentul financiar care a înarmat pe ascuns regimul nazist al lui Hitler

Tratatul de la Versailles, semnat de către marile puteri în 1919, a făcut ca Germania să-și asume vina pentru declanșarea Primului Război Mondial, a obligat-o să plătească reparații de război, a limitat activele militare ale statului ( 100 000 infanteria și 15 000 flota), precum și a impus diverse limite economice, provocând fenomenul hiperinflației în țară. Ca idee, prețul unei pâini în vara anului 1923 era de 430 miliarde unități monetare (Deutsche Mark).

Odată ajunși la putere, naziștii în frunte cu Adolf Hitler au abordat politica de reînarmare a statului german, împotriva prevederilor Ttratatului de la Versailles, considerat umilitor pentru Germania. Exact în acel moment, naziștii aveau nevoie de o modalitate de a finanța reînarmarea fără a lăsa urme vizibile.
Problema cea mare consta în limita legală a ratei dobânzii de 4,5%. Un deficit public mare, vizibil, ar fi atras atenția marilor puteri asupra încălcării termenilor Tratatului.

Soluția a venit din partea conducătorului Băncii Centrale Germane (Reichsbank) – Hjalmar Schacht. Acesta a înființat societatea cu răspundere limitată Metallurgische Forschungsgesellschaft, sau mai pe scurt MEFO. Obligațiunile emise de companie, numite mai târziu chitanțe MEFO serveau drept metodă de plată, care putea fi convertită în valută la cererea deținătorului.

Firma respectivă era o companie-fantomă, a cărei scop a fost să emită aceste obligațiuni ca plată producătorilor de armament din industria grea. Chitanțele MEFO au fost emise cu o durată de maturitate de șase luni inițial, dar cu posibilitatea de a fi prelungite pe o perioadă nedeterminată. Pentru a atrage și mai mult investitorii, facturile MEFO aveau o dobândă anuală de 4%, care era mai mare decât cea obligațiunilor emise de stat.

În scopul de a exclude riscul ca obligațiunile MEFO să fie schimbate pe valuta națională (Reichsmarks), ceea ce ar duce la inflație, perioada de maturitate a continuat să fie prelungită până când perioada efectivă a devenit de cinci ani până în 1939.

În consecință, chitanțele MEFO au permis Reich-ului german să aibă un deficit mai mare decât ar fi fost capabil să aibă în mod normal. Astfel, guvernul german și-a reumflat economia, ceea ce a culminat cu eventuala reînarmare. Pentru a sublinia rolul acestui instrument financiar în dezvoltarea industriei grele a Germaniei naziste, mai jos sunt ilustrate câteva tabele care oferă o imagine comparativă de ansamblu a evoluției indicatorilor relevanți.

De exemplu, în ceea ce ține de producția de avioane, Germania a devenit al doilea cel mai mare producător în anul 1939, conform datelor preluate din Overy, Air War.

În 1938, Germania Nazistă ocupa al treilea loc ca pondere și aport în industria mondială

Iar în 1937 potențialul său relativ de război era depășit doar de Statele Unite ale Americii.

Tabele preluate din Hillman ,,Comparative Strengh of the Powers”

Artur Sandrosean

#Hitler #titluri #plati

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Restricțiile de călătorie pentru cetățenii ruși se înmulțesc, care sunt deja lipsiți de zboruri directe către Europa și de posibilitatea de a obține o viză pentru majoritatea țărilor din spațiul Schengen, scrie The Moscow Times.

Miercuri, 1 mai, Trezoreria SUA a impus sancțiuni împotriva companiei aeriene Pobeda Airlines, cea mai mare companie aeriană low-cost din Rusia, care a transportat anul trecut 13 milioane de pasageri.

Compania, deținută 100% de Aeroflot, este inclusă în lista SDN – cea mai strictă dintre listele de sancțiuni, fiind inclusă în care înseamnă blocarea tuturor activelor și interzicerea oricăror operațiuni. Drept urmare, Pobeda poate avea probleme cu zborurile internaționale, avertizează Vasily Karpunin, șeful de analiză la Alfa Investments.

În prezent, Pobeda zboară în țările fostei URSS, precum și în Turcia și Emiratele Arabe Unite. Printre destinațiile sale se numără Abu Dhabi și Antalya, o mecca a turismului rusesc, vizitată de 3,5 milioane de ruși anul trecut.

Noul val de sancțiuni americane, care, pe lângă Pobeda, mai include aproape 300 de cetățeni și companii, va crea dificultăți rușilor „la nivel de zi cu zi”, sunt de acord analiștii MMI: a fi inclus în lista SDN „ar putea avea un impact negativ. pe traseele străine” Pobeda .

Zborurile companiei către Turcia și Emiratele Arabe Unite și țările din fosta URSS pot fi limitate – iar aceasta reprezintă aproximativ 15% din toate zborurile Pobeda, scriu analiştii Sberbank CIB. „Zborurile internaționale ale Pobeda vor înlocui probabil Aeroflot și Rossiya Airlines, iar Pobeda ar putea crește ponderea zborurilor interne ca compensație”, cred ei.

Sancțiunile împotriva Pobeda vor intra oficial în vigoare pe 30 iulie – înainte de această dată, Ministerul de Finanțe al SUA permite finalizarea tuturor operațiunilor cu transportatorul. Până acum, compania operează toate zborurile conform planificării, notează Asociația Rusă a Turoperatorilor (ATOR), citând o sursă din cercurile aviatice.

Pobeda a devenit prima companie aeriană rusă care a căzut sub sancțiunile de blocare ale SUA. De exemplu, Aeroflot se află doar pe lista de sancțiuni a Ministerului Comerțului, care îi interzice să importe direct tehnologie americană.

Încălcarea restricțiilor tehnologice a devenit baza sancțiunilor împotriva lui Pobeda, după cum reiese din explicațiile Departamentului de Stat. Potrivit datelor americane, compania a achiziționat și a transportat doar anul trecut piese de schimb pentru avioane în valoare de un milion de dolari, iar în ianuarie 2024 a participat la transportul componentelor de aeronave din India cu ajutorul Iranian Mahan Air.

La sfârșitul anului trecut, Pobeda a raportat un profit record în istoria sa de 21,3 miliarde de ruble. Compania a avut rezultate pozitive, spre deosebire de Aeroflot, care a rămas neprofitabilă pentru al cincilea an consecutiv. Anul trecut a pierdut 14 miliarde de ruble și totalul acumulat pentru 2020-2023. – peste 200 de miliarde.