Moldova importă gaze, via România, prin Coridorul Transbalcanic! Metanul poate fi rusesc, azer sau american

Republica Moldova a importat, via România, pentru a doua zi consecutiv, gaze prin intermediul Coridorului Transbalcanic, traseu care n-a fost folosit de la 1 ianuarie 2020 decât pentru tranzitul de gaz provenit, în principal din gazoductul Turk Stream, de către companiile din România și Ungaria.

Joi a fost prima zi prin România a tranzitat gaz către Ucraina și Republica Moldova prin conducta 1 a Coridorului Transbalcanic. Până la 1 ianuarie 2020, statele din Balcani erau alimentate cu gaz rusesc prin acest sistem de conducte, iar după această dată a mai fost folosit sporadic de România pentru a importa gaze rusești, via Ucraina.

„Este deocamdată un volum mic. Am făcut aceste importuri pentru a testa ruta de transport, să vedem cum circulă gazul”, a declarat directorul general interimar al companiei înființat de guvernul de la Chișinău pentru a importa gaze și energie electrică Energocom, declara penrru BANI.MD, Victor Bînzari, directorul Energocom.

În pofida declarațiilor oficialului moldovean, cantitatea zilnică importată de Chișinău, de aproximativ 4,5 milioane mc/zi, nu este chiar mică, fiind cu 66% mai mare decât consumul mediu zilnic al Republicii Modova, de 2,7 milioane mc/zi sau un miliard mc/an. Evident că importurile via România nu pot acoperi consumul curent total, în lunile de iarnă consumul zilnic al Republicii Moldova fiind mai ridicat decât media zilnică anuală.

De altfel, volumul zilnic importat de Chișinău, via România, prin punctul de interconectare cu Ucraina de la Căușeni de la începutul lunii decembrie este egal cu cel al gazelor rusești importate de Republica Moldova prin cel mai important punct de import, cel de la Grebeniki, de 4,5 milioane mc. Republica Moldova mai importă alte 1,2 milioane mc de gaz rusesc prin punctul Oleksivka, alt punct de interconectare cu Ucraina.

Sursa fizică a gazelor este una incertă. Potrivit publicației de specialitate ICIS, gazul importat de RMoldova provine din nou lansatul, pe 1 octombrie, interconector Grecia-Bulgaria (IGB), legat la conducta prin care este importat gaz azer în Europa, TAP.

Datele arată că, într-adevăr, pe 1 decembrie, fluxurile fizice dintre Grecia și Bulgaria s-au majorat prin punctul de interconectare de la Komotini (IGB) de la 38 GWh pe 30 noiembrie la 88 GWh, diferență similară cu cantitatea de gaz importată de Chișinău. Și renominalizările pentru ziua de 2 decembrie se situau la un nivel similar de 88 GWh.

Totodată însă, prin celălalt punct de interconectare dintre cele 2 state, cel de la Kulata, realocările arătau pentru aceeași dată o diferență tot de 50 GWh, în sens invers însă, din Bulgaria către Grecia. Rezervările de import în Bulgaria erau de 50 GWh, iar cele de export către Grecia de 100 GWh.

Explicația – livrările de gaze rusești prin Turk Stream către Europa (via Bulgaria) s-au majorat la rândul lor de la 378 GWh pe 30 noiembrie la 466 GWh pe 1 decembrie.

În plus, pe 29 noiembrie și pe 1 decembrie a fost descărcată în terminalul grec de la Revithoussa o cantitate de 1,1 TWh de gaze de pe cargoul LNG Seapeak Bahrain. Potrivit traseului acestuia, foarte probabil este vorba de LNG încărcat în Statele Unite în terminalul Sabine. Companiile care au preluat cantitatea de LNG de pe Seapeak Bahrain au fost toate grecești, PPC SA, Elpedison SA și Mytilineos SA.

Cum Energocom nu a făcut public numele partenerului/partenerilor cu care a semnat contracte, în urma swap-urilor efectuate, gazul importat de Republica Moldova poate fi azer (prin gazoductul TAP), american sau chiar rusesc.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#transbalcanic #gaz #import

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.