În afara înfrângerii Rusiei pe câmpul de luptă sau a schimbării regimului de la Moscova, războiul din Ucraina oferă puține perspective imediate de câștig pe termen lung, din punct de vedere strategic, pentru Occident.
O excepție ar putea fi extinderea NATO, ce include Suedia și Finlanda, dar acest proiect este blocat momentan de Turcia, singurul stat membru al alianței care nu a dat undă verde propunerii.
Această confruntare din interiorul NATO nu este altceva decât un cadou pentru Putin, care stopează apropierea de Rusia a alianței nord-atlantice, potrivit Washington Post.
Acest impas prin care trece NATO se datorează președintelui Turciei, Recep Erdogan, care a găsit niște motive ascunse pentru a nu fi de acord cu propunerea de aderare a Suediei și Finlandei.
Liderul turc, un apropiat al lui Putin, se agață de presupușii activiști și simpatizanți legați de Partidul Muncitorilor din Kurdistan sau PKK, din Suedia, unde populația kurdă este de aproximativ 100.000 de persoane.
Cea mai tare plângere a Turciei este cea mai greu de satisfăcut. Ankara, precum și Statele Unite și Uniunea Europeană consideră PKK ca o organizație teroristă. Problema este parțial definitorie: în unele cazuri, Turcia a cerut extrădarea kurzilor și a altor activiști anti-Erdogan ale căror cazuri au fost judecate de instanțele suedeze sau nu sunt calificate drept teroriști conform standardelor occidentale.
În cazul singurei persoane a cărei extrădare a cerut-o public Erdogan – un jurnalist exilat pe care îl acuză că a sprijinit o lovitură de stat din 2016 menită să-l răstoarne – instanțele suedeze au refuzat să facă acest lucru.
În orice caz, Erdogan nu se poate aștepta în mod rezonabil ca o democrație occidentală să-și lase deoparte legile și procedurile judiciare pentru a preda activiști pe motiv că îi consideră inamici.
O altă cerere turcească, ca țările nordice să-și ridice interdicția de a vinde arme către Ankara, pare pe cale de rezolvare. Păstrând în vizor prioritatea aderării la NATO, Suedia a reluat vânzările de arme către Turcia, iar Finlanda ar putea să-i urmeze exemplul.
O problemă mult mai mare cu armele este cererea de 20 de miliarde de dolari a Turciei de extindere și modernizare a flotei existente de avioane de luptă F-16 fabricate în SUA. În ciuda sprijinului din partea administrației Biden, vânzarea a fost blocată pe Capitol Hill, aparent din cauza preocupărilor privind drepturile omului în Turcia și la ordinul parlamentarilor simpatizanți ai Greciei, care se opune înțelegerii.
În cele din urmă, Turcia și aliații săi din NATO sunt vitali pentru securitatea celuilalt și pentru limitarea și în cele din urmă înfrângerea agresiunii ruse. Alianța are nevoie de Turcia, care a fost un bastion al apărării Occidentului împotriva Iranului, a echipat Ucraina cu drone și alte arme și a închis Marea Neagră de navale rusești.
Rezolvarea conflictului va necesita o diplomație susținută și, posibil, concesii reale, unele dintre ele în puterea Washingtonului să le facă. Președintele Biden și Congresul pot juca un rol cheie în acest sens.
Deocamdată Putin este singurul câștigător al confruntării interne din cadrul NATO, legată de primirea Suediei și Finlandei la alianță. Cu cât Turcia și partenerii săi se înțeleg mai repede, cu atât mai bine pentru organizația militară nord-atlantică, iar granița NATO cu Rusia ar crește cu 1.340 de kilometri, cât măsoară frontiera Finlandei cu țara lui Putin.
