O țară NATO sfidează Occidentul: Rusia va controla energia nucleară a acestui stat timp de 80 de ani

Țările din Europa s-au convins de greșelile făcute în ultimele decenii, când au devenit dependente de petrolul, gazele naturale și alți combustibili din Rusia. După invazie, piața UE s-a schimbat total, impunând sancțiuni Moscovei. Cu toate astea, o țară NATO, Turcia sfidează Occidentul, iar Rusia va controla energia nucleară din această țară în următorii 80 de ani.

Rusia construiește prima centrală nucleară din Turcia, la Akkuyu, iar pe 27 aprilie 2023, Vladimir Putin ar putea fi prezent la inaugurarea primului reactor realizat de către firma de stat Rosatom de la Moscova, potrivit Investing.

În mai 2023, primul reactor nuclear din Turcia va primi primul său combustibil proaspăt. Centrala nucleară Akkuyu – care include patru unități de reactoare VVER-1200 proiectate de Rusia – este de așteptat să fie complet operațională până în 2026. Dar acest progres are loc pe fondul preocupărilor tot mai mari cu privire la stabilitatea cooperării nucleare turco-ruse.

Turcia importă deja gaze naturale din Rusia, iar acordul nuclear ar crea mai multă dependență de Rusia – pentru tehnologia nucleară, combustibil nuclear și formarea personalului pentru operarea centralei nucleare.

În anul 2010, Turcia și Rusia au semnat un acord de cooperare nucleară. Ca parte a acordului, Rosatom va fi autorizată să construiască, să dețină și să opereze centrala nucleară Akkuyu cu o durată de viață de 60 de ani — plus o posibilă prelungire cu 20 de ani — până la dezafectarea acesteia, de care va fi, de asemenea, responsabilă Rosatom.
Rosatom va furniza, de asemenea, combustibilul și va gestiona deșeurile generate, ajutând în același timp Turcia să formeze capitalul uman necesar. În schimbul tuturor acestor servicii, Turcia va furniza gratuit energie centralei Akkuyu și se va angaja să cumpere energie electrică generată timp de 15 ani la o rată fixă de 12,35 cenți de dolar pe kilowatt-oră, conform The Bulletin.

Având în vedere costurile pentru construcția, exploatarea și întreținerea centralei, precum și pentru gestionarea și transportul deșeurilor, acesta a fost considerat „un acord bine negociat din punct de vedere economic” de către experții în politica energetică nucleară. Pe scurt, a fost o afacere bună pentru Turcia.

Programul de energie nucleară din Turcia se bazează pe abordarea build-own-operate, care, prin definiție, cere ca o terță parte, Rosatom, să conducă și să dețină centrala. În plus, aranjamentele de garantare a combustibilului și de preluare lasă Turcia fără acces direct la materiale nucleare și, prin urmare, fără posibilitatea de a deturna astfel de materiale pentru utilizări nepașnice.

Dar modelul folosit pentru dezvoltarea centralei nucleare Akkuyu face ca Turcia să fie puternic dependentă de tehnologia rusă. Având în vedere că Moscova își folosește activele energetice pentru constrângere, viitorul cooperării nucleare dintre Turcia și Rusia ar putea fi adevărata problemă.

Din perspectiva securității energetice, acordul nuclear nu rezolvă dependența Turciei de gazul natural al Rusiei, ci mai degrabă adaugă o a doua dependență de tehnologia nucleară. Turcia nu va mai depinde acum doar de Gazprom, ci și de Rosatom – două companii rusești controlate de stat.

Un alt risc pentru Turcia pe care îl prezintă acordul său cu Rusia se referă la dependența de resurse umane la niveluri care nu au fost încă văzute în nicio altă industrie a energiei nucleare.

Acordul cu Rusia cere ca nu numai autoritățile de reglementare, ci și studenții turci în inginerie nucleară să fie pregătiți în Rusia. Deși ar putea fi văzută ca o bună oportunitate de formare pentru studenții turci, înseamnă, de asemenea, că Turcia va depinde în totalitate de Rusia pentru capacitatea sa viitoare de resurse umane, având în vedere că nicio altă țară nu operează în prezent aceste reactoare.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#NATO #Energie #Turcia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Fermierii din Republica Moldova se confruntă cu o presiune tot mai mare asupra veniturilor, după ce prețurile de achiziție la floarea-soarelui au scăzut cu până la 850 de lei pe tonă față de mijlocul lunii septembrie, în timp ce transportul cerealelor și oleaginoaselor către portul Giurgiulești s-a scumpit cu 40–45% comparativ cu sezonul trecut. Economistul Iurie Rija avertizează că piața agricolă este afectată simultan de ieftinirea produselor, creșterea cheltuielilor logistice și incertitudinile legate de exporturile prin Marea Neagră.

Potrivit analizei pieței cerealelor din 22 octombrie 2026, cea mai pronunțată scădere este înregistrată la floarea-soarelui. Față de 6 octombrie, prețurile de achiziție au coborât cu 100–200 de lei pe tonă în nordul și centrul țării, iar în zona Comrat–Ceadîr-Lunga diminuarea a ajuns la 500 de lei pe tonă.

Comparativ cu mijlocul lunii septembrie, pierderile de preț sunt și mai mari. În nordul și centrul Republicii Moldova, floarea-soarelui s-a ieftinit cu 600–850 de lei pe tonă, echivalentul unei reduceri de 7–9%. În sud, scăderea este de aproximativ 4%, iar în portul Giurgiulești de 2–3%.

În prezent, floarea-soarelui este achiziționată cu 8.200–8.500 de lei pe tonă în nordul țării, cu 8.300–8.700 de lei în centru și cu 8.800–9.000 de lei în sud. În portul Giurgiulești, prețurile ajung la 9.200–9.300 de lei pe tonă, față de maximum 9.600 de lei la începutul lunii octombrie.

La Bălți, unde activează întreprinderi de procesare, prețul ajunge la 8.700 de lei pe tonă, însă plata se face la termen, ceea ce poate accentua dificultățile de lichiditate ale fermierilor.

În paralel, transportul recoltei a devenit mai scump. Potrivit lui Iurie Rija, expedierea unei tone de cereale de la Bălți până în portul Giurgiulești costă aproximativ 750 de lei, iar din Hâncești – 500 de lei. Comparativ cu sezonul precedent, tarifele transportului rutier au crescut cu 40–45%.

Această situație afectează în special agricultorii din nordul Republicii Moldova, care trebuie să suporte cheltuieli mai mari pentru a-și transporta producția către cumpărătorii și exportatorii din sud.

Economistul atrage atenția și asupra unui fenomen tot mai răspândit, denumit „depozitul pe roți”. Din cauza capacităților insuficiente de depozitare, o parte dintre fermieri încarcă recolta direct din combine în camioane, deși în zona portului Giurgiulești se formează cozi de așteptare.

Problemele logistice sunt amplificate de situația de securitate din Marea Neagră. Potrivit analizei, în urma atacurilor recente, costurile asigurărilor pentru navele și încărcăturile care tranzitează zonele economice exclusive ale României și Bulgariei au crescut de până la trei ori.

Pe anumite rute, primele de asigurare împotriva riscurilor de război au ajuns la 0,5% din valoarea navei, iar unele companii de asigurări limitează sau refuză acoperirea acestor riscuri.

Aceste evoluții ar putea provoca o nouă majorare a costurilor transportului maritim, reducând competitivitatea cerealelor și oleaginoaselor exportate din Republica Moldova.

Pe piața grâului, prețurile au rămas relativ stabile în interiorul țării față de începutul lunii octombrie. În nord, grâul este achiziționat cu 2.650–2.800 de lei pe tonă, în centru cu 2.750–3.100 de lei, iar în sud cu 3.000–3.200 de lei.

În schimb, în portul Giurgiulești, prețurile au crescut cu 50–100 de lei pe tonă, ajungând la 3.550–3.600 de lei. Diferența dintre prețurile din nordul țării și cele din port poate ajunge la 900 de lei pe tonă, însă o parte importantă a acesteia este absorbită de cheltuielile de transport.

Orzul reprezintă o excepție și este singura cultură analizată care s-a scumpit în toate regiunile față de începutul lunii. În sud, prețurile au crescut cu 100–200 de lei pe tonă, până la 2.800–3.100 de lei. La Giurgiulești, orzul este cumpărat cu 3.350–3.400 de lei pe tonă. Iurie Rija explică evoluția prin reducerea stocurilor disponibile, dar precizează că numărul cumpărătorilor rămâne limitat.

În cazul porumbului, prețurile sunt relativ stabile și oscilează între 2.900 și 3.400 de lei pe tonă în funcție de regiune, în timp ce la Giurgiulești ajung la 3.600 de lei.

Totuși, ploile recente au majorat umiditatea boabelor până la 22–23% în nord și aproximativ 20% în centru. Din cauza cheltuielilor pentru uscare, numeroși agricultori ar putea amâna recoltarea până la apariția temperaturilor negative. În același timp, recolta se anunță mai bună decât în sezonul precedent, cu randamente estimate la 5–6 tone pe hectar în nordul și centrul țării.

Presiuni suplimentare vin și de pe bursele internaționale. Potrivit analizei lui Iurie Rija, contractele futures pentru grâu cu livrare în decembrie au coborât pe bursa Euronext din Paris cu 8,75 euro pe tonă, până la 232,75 euro. Economistul asociază ieftinirea cu așteptările privind eventuala reluare a negocierilor de pace dintre Rusia și Ucraina.

Un posibil acord care ar facilita exporturile prin Marea Neagră ar putea aduce pe piață volume suplimentare de cereale din cele două țări, accentuând presiunea asupra prețurilor.

În analiza sa, Rija estimează că exporturile rusești de grâu din octombrie ar putea fi de numai 2,5 milioane de tone, comparativ cu 5,4 milioane de tone în aceeași lună a anului trecut. În cazul unei normalizări a transporturilor, o parte din volumele acumulate ar putea ajunge pe piețele internaționale.