Gazele ieftine vândute de Rusia europenilor sunt un mit ademenitor şi periculos

18 Mart. 2024, 08:42
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
18 Mart. 2024, 08:42 // Actual //  bani.md

Unii argumentează că Europa va fi forţată să-şi reia relaţiile cu Rusia pentru că are nevoie de gazele ruseşti „ieftine“ pentru a-şi re­vitaliza economia şi stăvili dezindus­trializarea.

Însă acesta este un mit, în egală măsură ademenitor şi pericu­los, bazat pe o neînţelegere funda­men­tală a modului în care a funcţio­nat piaţa de gaze europeană. Gazele ruseşti nu au fost niciodată ieftine, scrie Michael Stoppard, strateg-şef pe gaze în cadrul S&P Global Commodity Insights, într-o opinie publicată de Financial Times.

Cu siguranţă, Rusia se bucură de o abundenţă de gaze low-cost care teo­retic pot fi livrate ieftin către Europa. Însă Rusia nu şi-a vândut niciodată gazele ieftin, ci doar com­pe­titiv, în opinia lui Michael Stoppard.

Din anii ’70 până în anii 2000, Uniunea Sovietică şi mai apoi Rusia au stabilit preţul gazelor ca procent din preţurile produselor petroliere. Dacă preţurile acestora erau ridicate, preţul gazelor se mişca în sus, iar Moscova avea de câştigat. Dacă pre­ţurile petrolului erau scăzute, preţu­rile gazelor scădeau, dar vânzările puteau fi în continuare realizate peste costuri.

Către sfârşitul anilor ’90, lucru­rile au început să se schimbe. Europa a vrut o piaţă pentru gaze. Acest lu­cru a însemnat o trecere de la rapor­tarea artificială la petrol la setarea unui preţ pentru gaze la huburi şi burse. Speranţa era că în acest fel preţurile vor scădea. La început, ruşii s-au opus ferm.

Însă sub presiunea reglemen­tă­rilor europene din dome­niul con­cu­renţei, contractele au fost treptat ajustate pentru a include pre­ţurile de referinţă. Însă acest lucru nu a însem­nat că gazele ruseşti s-au vândut ieftin. S-au vândut pe o bază similară cu cea a tuturor celorlalte gaze, scrie strategul de la S&P.

Reacţia Rusiei la pierderea pie­ţe­lor sale tradiţionale din vest este de a căuta o extindere a vânzărilor către est. Negocieri bilaterale au loc între Rusia şi China cu privire la un gazoduct uriaş. Problema este preţul. Chinezii fac presiuni pentru un preţ mai mic.

Iar având în vedere că China are mai multe opţiuni alternative, iar Rusia nu are, Beijingul pare să aibă avantaj în negocieri. Drept rezultat, Rusia va ajunge să suporte costul pierderii pieţei europene.

Când vorbim de gaze ruseşti ieftine, China va fi cea care va be­neficia pe viitor de ele. Europa nu s-a bucurat de un astfel de beneficiu, în opinia lui Michael Stoppard.
În Europa, Ungaria a plătit de aproape patru ori mai mult pentru importurile de gaze ruseşti în 2022 decât în 2021, iar în 2023 pierderile suferite de această ţară de pe urma gazelor ruseşti au fost colosale, de ordinul sutelor de milioane de euro, potrivit Daily News Hungary.

Pierderile financiare suferite de Ungaria de pe urma contractelor pentru gaze ruseşti au atins 564 miliarde de forinţi (1,43 miliarde de euro) în doar un an.

Preşedintele rus Vladimir Putin declarase în februarie 2022, înainte de invadarea Ucrainei, că Ungaria primeşte gaze ruseşti la 1/5 din preţul de pe piaţă. Mai târziu, s-a descoperit că exact opusul s-a întâmplat. Kremlinul chiar a adăugat 30% la preţul de pe piaţă în calcule.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM

18 Sept. 2026, 11:47
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
18 Sept. 2026, 11:47 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Vaticanul ocupă doar aproximativ 44 de hectare, ceea ce îl face cel mai mic stat independent din lume. Populația sa este de aproximativ 800 de persoane, iar alte câteva mii de oameni intră zilnic pe teritoriul său pentru a munci. Cu toate acestea, micul stat se pregătește pentru un proiect energetic la o scară cu totul diferită.

Vaticanul intenționează să investească aproximativ 100 de milioane de euro, într-o centrală agrivoltaică menită să îi asigure necesarul de electricitate și să îl apropie de obiectivul de neutralitate a emisiilor de carbon.

Instalația nu va fi construită chiar în interiorul Vaticanului. În schimb, producția de energie solară este planificată pe o suprafață mult mai mare de teren deținută de Vatican, în afara Romei, iar proiectul ar urma să fie finalizat în 18 până la 24 de luni.

Vaticanul este mai mic decât terenul pe care va fi construită centrala solară

Teritoriul Vaticanului este pur și simplu prea mic pentru instalația planificată. Potrivit Fortune, citat de antena3.ro proiectul solar și agricol este dezvoltat pe domeniul Santa Maria di Galeria, o proprietate deținută de Vatican, cu o suprafață de aproximativ 1.050–1.100 de acri, situată în afara Romei.

Diferența dintre cele două suprafețe este izbitoare. Vaticanul se întinde pe aproximativ 109 acri, în timp ce domeniul pe care este planificată noua instalație are o suprafață de aproape zece ori mai mare.

Proiectul ar urma să asigure o capacitate de producție cuprinsă între 80 și 90 de megawați.

Centrala nu este concepută pentru o operațiune industrială majoră sau pentru un uriaș campus de calculatoare. Ea este destinată să acopere necesarul energetic al Vaticanului, inclusiv electricitatea folosită de clădirile sale și de un emițător radio.

Suprafața terenului oferă și o comparație neobișnuită cu industria centrelor de date, care se extinde rapid. Un teren de dimensiuni similare este folosit pentru proiectul Stargate al OpenAI din Abilene, Texas, unde infrastructura planificată ar urma să susțină o capacitate de calcul pentru inteligență artificială de aproximativ 1,2 gigawați.

Instalația propusă de Vatican ar produce o fracțiune din această cantitate. Scopul său este însă cu totul diferit.

De la 2.394 de panouri instalate pe acoperiș, la un proiect solar de 80 MW

Aceasta nu ar fi prima incursiune a Vaticanului în domeniul energiei solare. În 2008, pe acoperișul Sălii de Audiențe Paul al VI-lea au fost instalate 2.394 de panouri solare. Sistemul produce aproximativ 300 de megawați-oră de electricitate în fiecare an.

Noua instalație ar reprezenta o extindere considerabilă a capacității existente. Cei 80–90 de megawați planificați ar fi de câteva sute de ori mai mult decât capacitatea sistemului instalat pe sala de audiențe.

Proiectul este conceput, de asemenea, pentru a combina producția de energie cu activități agricole, în loc să acopere pur și simplu domeniul cu infrastructură solară convențională.

Această abordare este reflectată de termenul „agrivoltaic”, care desemnează sistemele în care producția de energie solară și activitățile agricole folosesc în comun același teren.

Pentru Vatican, proiectul face parte dintr-un program climatic de mai lungă durată, și nu reprezintă o investiție izolată.

Planul a început în timpul pontificatului Papei Francisc

Originile proiectului datează din perioada Papei Francisc. În iunie 2024, acesta a prezentat oficial planurile Vaticanului într-o scrisoare cunoscută sub numele de „Fratello Sole”.

Papa Leon al XIV-lea a continuat proiectul după ce a devenit papă. El a vizitat amplasamentul de la Santa Maria di Galeria în iunie 2025 și a descris dezvoltarea drept o oportunitate importantă. Italia și-a dat acordul pentru proiect în luna următoare.

Ulterior, au fost stabilite și mai clar aranjamentele instituționale. În iunie 2026, Vaticanul și-a oficializat relația cu compania italiană de utilități ACEA, ambele părți fiind implicate în dezvoltarea instalației de energie regenerabilă.

Cel mai recent pas îl reprezintă angajamentul financiar. Aproximativ 100 de milioane de euro au fost alocate acum proiectului, oferind o imagine mai clară asupra dimensiunii investiției.

Potrivit Reuters, construcția este estimată să dureze între 18 și 24 de luni.

O țară mică, pusă în comparație cu proiecte energetice mult mai mari

Dimensiunea fizică a Vaticanului face ca orice comparație cu infrastructura modernă să fie deosebit de interesantă. Țara are aproximativ o optime din suprafața Central Park din New York.

Populația este de numai aproximativ 800 de locuitori, în timp ce aproape 3.000 de angajați laici fac naveta zilnic către Vatican.

Acest lucru înseamnă că necesarul de electricitate al Vaticanului este foarte mic în comparație cu cel al uriașelor centre de date care sunt planificate în prezent în Statele Unite.

Unele instalații de inteligență artificială ar urma să aibă nevoie de electricitate la o scară comparabilă cu cea consumată de zeci de mii de gospodării sau chiar de un întreg oraș de mici dimensiuni.

Proiectul centrului de date Hyperion din Louisiana, de exemplu, ar urma să consume până la 5 gigawați de energie până în 2030. În comparație cu această cifră, cei 80–90 de megawați planificați de Vatican reprezintă o cantitate modestă.

Comparația este utilă și dintr-un alt motiv. Ambele proiecte presupun suprafețe mari de teren și infrastructură energetică, însă sunt construite pentru scopuri complet diferite.

Unul susține operațiuni de calcul intensiv. Celălalt este destinat alimentării cu energie a unui mic stat suveran.

Presiunea tot mai mare asupra furnizării de electricitate

Proiectul Vaticanului apare într-un moment în care cererea de electricitate generată de centrele de date crește puternic.

Centrele de date au reprezentat aproximativ jumătate din creșterea cererii de electricitate din SUA în 2025, potrivit datelor citate de Fortune.

La nivel global, consumul de electricitate al centrelor de date este estimat să se dubleze până în 2030, ajungând la aproximativ 945 de terawați-oră.

Creșterea începe să influențeze și industria energetică în ansamblu. Companiile de utilități planifică investiții majore pentru a face față cererii suplimentare, în special în regiunile în care se dezvoltă grupuri de centre de date pentru inteligență artificială.

Prin urmare, comparația cu Vaticanul ține mai puțin de cantitatea absolută de electricitate implicată și mai mult de diferența uriașă dintre scările moderne ale consumului de energie.

Centrala planificată de Vatican este mare în raport cu ceea ce produce în prezent micul stat, dar este modestă în comparație cu instalațiile construite pentru a alimenta industria de calculatoare.

Obiectiv de neutralitate a emisiilor până în 2050

Vaticanul și-a asumat deja angajamente pentru reducerea emisiilor. În angajamentul său climatic transmis Organizației Națiunilor Unite în 2023, Vaticanul și-a stabilit obiectivul de a reduce emisiile cu 20% față de nivelul din 2011 până în 2030, alături de obiectivul pe termen lung de a ajunge la zero emisii până în 2050.

Proiectul de energie regenerabilă este menit să contribuie la această tranziție.

Poziția Bisericii Catolice în privința schimbărilor climatice a devenit deosebit de vizibilă în timpul pontificatului lui Francisc. Enciclica sa din 2015, „Laudato Si’”, a abordat protecția mediului și schimbările climatice ca probleme care au atât dimensiuni morale, cât și științifice.

Documentul susținea, de asemenea, că țările mai bogate poartă o parte mai mare din responsabilitatea pentru emisiile de gaze cu efect de seră.

Papa Leon al XIV-lea a menținut o poziție similară. În cadrul unei conferințe a Organizației Națiunilor Unite privind clima, desfășurată în 2026, el a cerut acțiuni urgente împotriva schimbărilor climatice și a spus că creația „strigă”.