Paradoxul crizei răsăritei din Moldova: Exporturile înregistrează un nou record

Exporturile de floarea-soarelui din Moldova au atins noi culmi în primele 5 luni ale anului 2024, depășind cu mult recordurile anterioare. Cu toate acestea, paradoxal, prețurile au înregistrat o scădere semnificativă, potrivit declarațiilor directorului executiv al Asociației Exportatorilor și Importatorilor de Produse Agricole și Cerealiere „Agrocereale”, Iurie Rija.

În ciuda faptului că volumul exporturilor a fost impresionant, ajungând la 268.276 de tone în primele 5 luni ale anului 2024, comparativ cu 95,3% din totalul exporturilor din anul precedent, prețul mediu a înregistrat o scădere de la 9,8 lei pe kilogram în aceeași perioadă a anului trecut la 7,9 lei pe kilogram în 2024.

Analiza detaliată a datelor arată că exporturile din prima jumătate a anului 2024 au egalat nivelul din 2022, anul de vârf al exporturilor, cu 461.076 de tone pe an și 271.053 de tone în primele 5 luni. Companiile principale în exportul de floarea-soarelui au fost Rusagro-Prim, OromImpex și Ancom-Agro, iar destinațiile principale au fost România, Turcia și Bulgaria.

„În primele 5 luni ale anului 2024 în clasamentul companiilor exportatoare de floarea soarelui lider se poziționează compania Rusagro-Prim cu o cotă de aproximativ 17% (45 mii tone), fiind urmată de OromImpex cu o cotă de 13% (33,9 mii tone), Ancom-Agro cu o pondere de 9% (22,9 mii tone)”, potrivit analizei lui Iurie Rija.

Destinațiile de export pentru floarea-soarelui rămân stabile. În primele 5 luni ale 2024 60 % din cantitate a fost vândută către România (159 748 tone), 13,2%- către Turcia (35 558 tone), 8,2%- către Bulgaria (22 053 tone). În același timp, în 2024 se observă o activizare a exporturilor de floare către destinația Turcia.

Cu toate acestea, exportul de ulei de floarea-soarelui a cunoscut o scădere semnificativă în aprilie și mai, influențată de deficitul de floarea-soarelui cauzat de exporturile masive. Producătorii locali au rămas reticenți în vânzarea materiei prime către producătorii de ulei, ceea ce a redus producția și exportul. În încercarea de a soluționa deficitul, au fost luate măsuri pentru importul de semințe de floarea-soarelui din Ucraina.

Deși exporturile de ulei de floarea-soarelui au fost în scădere, exporturile de semințe și ulei de floarea-soarelui au depășit chiar și recordurile din sezonul 2021-2022. Această creștere semnificativă a exportului ar putea conduce la o criză de disponibilitate a materiei prime în Moldova și la creșterea prețurilor interne.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.