Inovație ucraineană: Toyota Mirai convertită în bombă cu hidrogen și folosită împotriva rușilor

Luptătorii ucraineni au folosit recent un rezervor de hidrogen de la un vehicul Toyota Mirai pentru a crea o bombă puternică în timpul unei contraofensive împotriva forțelor ruse în Vovceansk, Ucraina, transmite publicația The Drive.

Rușii se retrăseseră într-o poziție fortificată într-o uzină de agregate, cu vedere la oraș, însă ucrainenii nu aveau puterea de foc necesară pentru a lansa un atac direct. Având în vedere că ajutorul militar străin era în scădere și că loviturile aeriene convenționale nu mai erau fezabile, ucrainenii au recurs la dispozitive explozive improvizate, folosind piese recuperate inclusiv de la vehicule pe hidrogen.

Printre componentele utilizate s-a numărat rezervorul de hidrogen de la o Toyota Mirai. Acesta, care conține peste 5 kg de hidrogen la o presiune de 10.000 psi, are o energie potențială semnificativă, aproximativ echivalentă cu 357 kg de TNT. Combinată cu explozibili plastici suplimentari, această configurație a creat o bombă formidabilă. Dispozitivul, care cântărea peste 440 de kilograme, a fost montat pe un vehicul teleghidat, care a reușit să ajungă nedetectat la poziția rusă.

La detonare, explozia a generat o ciupercă asemănătoare celor produse de bombele atomice și a provocat un incendiu de proporții, lovind probabil o zonă rusească de depozitare a munițiilor. Explozia a compromis fortificațiile rusești, forțându-i pe ruși să consolideze poziția, operațiune care a lăsat vulnerabile alte părți ale liniei lor defensive.

Atacul neobișnuit le-a permis luptătorilor ucraineni să câștige teren și să amenințe liniile de aprovizionare care susțineau forțele ruse.

Utilizarea rezervorului de combustibil al unui vehicul alimentat cu hidrogen ca parte a unei bombe evidențiază ingeniozitatea luptătorilor ucraineni în adaptarea la resursele limitate și la evoluția câmpului de luptă.

O versiune de Toyota Mirai este deținută și de Papa

Deși sunt prietenoase cu mediul, mașinile pe hidrogen nu au avut același succes la public ca cele electrice.

Deși hidrogenul este cel mai abundent element din univers, producerea lui în condiții ecologice este dificilă, iar numărul stațiilor de alimentare este redus. Potrivit unei hărți de pe site-ul Departamentului Energiei, sunt doar 61 de unități în SUA și Canada, majoritatea în statul California.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#Toyota Mirai #Bomba #Ucraina

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.