Aeroportul Chișinău „crapă” la orele de vârf! Traficul depășește de 2,4 ori capacitatea proiectată

Aeroportul Internațional „Eugen Doga” Chișinău înregistrează niveluri record de trafic în luna august, când, în intervalele de vârf, procesează peste 1.900 de pasageri pe oră. Capacitatea este de peste două ori mai mare decât cea pentru care a fost proiectat terminalul actual, aproximativ 800 de pasageri pe oră.

Potrivit administrației aeroportului, august este, în mod tradițional, una dintre cele mai aglomerate luni ale anului, pe fondul concediilor și vacanțelor. Cel mai intens flux de călători este înregistrat între orele 01:00 și 05:00. Alte două intervale aglomerate sunt 08:00–12:00 și 20:00–22:00.

Pentru a menține fluxurile în mișcare, aeroportul și-a adaptat activitatea în regim de 24 de ore din 24. Personalul operațional este suplimentat lunar cu aproximativ 200 de angajați, în special în perioadele cu trafic intens.

Procesele de deservire sunt ajustate continuu în funcție de programul zborurilor, în colaborare cu Poliția de Frontieră, Serviciul Vamal și companiile de handling.

Totodată, sistemele de climatizare funcționează la capacitate maximă și au fost adaptate recent pentru volumul actual de pasageri. În zonele de așteptare au fost instalate puncte gratuite de hidratare cu apă potabilă, iar în fața terminalelor au fost amenajate copertine și spații umbrite, inclusiv cu duze pentru pulverizarea apei în perioadele caniculare.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.