Anastasia Taburceanu a restituit toate salariile încasate de la MOLDATSA. Instituția ține secret mecanismul

Î.S. „MOLDATSA” confirmă că fosta angajată a întreprinderii, Anastasia Taburceanu, a restituit integral în contul instituției toate salariile încasate pe durata raporturilor de muncă. Informația se regăsește într-un răspuns oficial transmis BANI.MD.

„Confirmăm transferarea de către doamna Anastasia Taburceanu în contul bancar al Î.S. «MOLDATSA» a mijloacelor bănești, reprezentând cuantumul plăților salariale primite de către aceasta pe întreaga perioadă a raporturilor de muncă”, precizează întreprinderea.

Totuși, MOLDATSA refuză, deocamdată, să ofere detalii privind mecanismul juridic al restituirii banilor, destinația sumelor încasate sau modul în care acestea au fost reflectate în evidența contabilă a întreprinderii.

Instituția motivează că aceste informații vor putea fi făcute publice doar după încheierea verificărilor efectuate de Comisia de Cenzori și Inspecția Financiară, aflate în prezent în desfășurare.

Potrivit MOLDATSA, divulgarea prematură a informațiilor solicitate ar putea afecta buna desfășurare a controalelor, inclusiv procesul de administrare și apreciere a probelor și documentelor examinate de autoritățile competente.

De asemenea, întreprinderea invocă prevederile Legii privind accesul la informațiile de interes public și ale Legii privind protecția datelor cu caracter personal, susținând că accesul la informațiile care fac obiectul unor proceduri de control poate fi restrâns pe durata desfășurării acestora.

MOLDATSA precizează că va putea comunica informații suplimentare doar după finalizarea verificărilor și în măsura în care concluziile formulate de organele competente vor permite divulgarea acestora, cu respectarea cadrului legal.

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.