Bălți are parc, dar n-are lumină. Contrastul dur din orașele Moldovei

Suprafața totală a spațiilor verzi din localitățile urbane ale Republicii Moldova a constituit 6,6 mii hectare, reprezentând 12,8% din terenurile din intravilanul orașelor. Lider detașat este municipiul Chișinău, care concentrează 66,1% din totalul spațiilor verzi urbane, echivalentul a 4,4 mii hectare, arată datele Biroului Național de Statistică.

După Chișinău, municipiul Bălți ocupă locul doi cu 0,3 mii hectare de spații verzi, urmat de orașul Călărași, cu 0,2 mii hectare. La nivel regional, regiunea Nord deține 15,4% din totalul spațiilor verzi, urmată de regiunea Centru (9,8%), Sud (6,3%) și UTA Găgăuzia (2,4%).

Spațiile verzi sunt compuse în principal din parcuri, scuaruri și grădini publice (69,0%), dar și din zone cu acces limitat (18,6%), spații turistice și de agrement (7,8%), spații specializate (2,7%) și utilitare (1,9%).

Potrivit Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare, suprafața totală a intravilanului urban a fost de 52 mii hectare în 2024, iar spațiile verzi și străzile orășenești (spații publice) au reprezentat 22,7% din această suprafață – un indicator relevant în contextul Obiectivului de Dezvoltare Durabilă 11.7.1.1.

În 2024, lungimea totală a străzilor urbane iluminate a fost de 3,5 mii km, ceea ce înseamnă un grad de iluminare de 82,7% la nivel național. Cele mai bune performanțe s-au înregistrat în UTA Găgăuzia (96,3%) și Chișinău (91,1%), iar în 21 de orașe, peste 90% din străzi beneficiază de iluminat public.

La polul opus, orașele Glodeni (29,8%) și Frunză (36,4%) înregistrează cel mai mic grad de iluminare, fiind urmate de Cricova, Edineț, Bucovăț și Iargara, unde mai puțin de jumătate dintre străzi sunt luminate. Regiunea Nord are cel mai scăzut nivel de iluminare stradală – 76,1%.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#intuneric #Parc #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a sugerat, în cadrul unui discurs susținut la Forumului Economic Internațional de la Sankt Petersburg (SPIEF), că economia rusă ar trebui să adopte rețetele economice din ultimii ani ai Uniunii Sovietice, cu accent pe convertirea industriei militare în producție civilă.

Potrivit liderului de la Kremlin, în următorii ani, fabricile din complexul militar-industrial trebuie să înceapă să producă și pentru sectoare civile, urmărind o integrare între apărare și industrie.

„Este necesară conectarea complexului militar-industrial cu sectorul civil, dezvoltarea producției cu dublă destinație, solicitată în construcțiile navale, aviație, industria electronică, echipamente medicale, agricultură și altele”, a declarat Putin, citat de kremlin.ru.

El a subliniat că, deși sectorul militar a crescut accelerat, atât în volum de producție, cât și în dezvoltarea de noi arme, în viitor nu ar mai trebui să existe o separare între companiile militare și cele civile.

Această abordare reia modelul economic aplicat de Uniunea Sovietică la sfârșitul anilor ’80, în contextul unei crize acute de valută cauzată de prăbușirea prețurilor la petrol. Atunci, autoritățile sovietice au încurajat convertirea fabricilor militare în producători de bunuri de consum, ca o soluție de substituire a importurilor.

Exemple celebre ale acelei perioade includ producția de tigaie din aluminiu la uzina aeronautică din Novosibirsk sau a „discurilor de sănătate” (plăci metalice rotative pentru exerciții fizice) la uzina de sateliți de lângă Krasnoyarsk.

Fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov a justificat ulterior această strategie prin nevoia de autoaprovizionare a URSS: „Chiar și pentru tigăi trebuia să învățăm să producem în interiorul țării. Era parte din dezvoltarea culturală a societății”, declara el în 2016.

Noua propunere a lui Vladimir Putin vine într-un context în care economia rusă este tot mai dependentă de producția militară, în urma invaziei din Ucraina și izolării internaționale crescânde. Integrarea între industrie militară și civilă ar putea fi o soluție temporară pentru diversificarea producției interne, dar amintește inevitabil de experimentele economice eșuate ale ultimilor ani ai URSS.