Bryan Johnson a cheltuit o mulțime de bani, mai exact 110 milioane de dolari, pentru construirea unui hardware menit să extindă radical înțelegerea științei privind îmbătrânirea creierului și efectele asupra corpului, scrie Aleph News.

În următoarele câteva săptămâni, compania Kernel va începe să trimită la zeci de clienți din SUA o cască de 50.000 de dolari, care „le poate citi mintea“. Căștile conțin mai mulți senzori și alte dispozitive electronice care măsoară și analizează impulsurile electrice, fluxul de sânge al creierului și viteza gândirii, oferind explicații cu privire la modul în care creierul răspunde în diverse situații.

Tehnologia de bază există de ani buni, dar se găsește, de obicei, în dispozitive care pot costa milioane de dolari și necesită ca pacienții să stea liniștiți într-un cadru clinic.

Cercetătorii anticipează utilizarea căștilor pentru a obține o perspectivă clară asupra îmbătrânirii creierului, a tulburărilor mintale, a traumelor, a accidentelor vasculare cerebrale și a mecanicii din spatele experiențelor metafizice anterioare, cum ar fi meditația și călătoriile psihedelice.

„Pentru a face progrese pe toate fronturile de care avem nevoie ca societate, trebuie să aducem creierul în mediul online”, spune Bryan Johnson, care a investit aproximativ 110 milioane de dolari – jumătate din banii săi – pentru a dezvolta căștile, iar procesul a durat mai mult de cinci ani.

Johnson este directorul executiv al Kernel, un start-up care încearcă să construiască și să vândă mii, sau chiar milioane, de căști, relativ ieftine, care ar putea rezolva ceea ce au încercat neurologii, informaticienii și inginerii electrici de ani buni.

Căștile, spune el, vor face ca oamenii să-și ia în cele din urmă sănătatea mintală în serios, să se înțeleagă mai bine, să examineze efectele mintale ale pandemiei.

Invenția vine după ani întregi în care oamenii de știință au construit tot felul de teste și dispozitive pentru a ne măsura bătăile inimii, sângele și chiar ADN-ul, dar testele cerebrale rămân rare și costisitoare, limitând cunoștințele noastre despre organul care ne definește cel mai mult.