Cea mai mare companie de curierat din România se extinde și în Moldova. Investiția va ajunge la 3 milioane de euro

FAN Courier, cea mai mare companie de curierat din România extinde operațiunile în Republica Moldova. Lansată la jumătatea lunii noiembrie 2021, rețeaua FAN Moldova a început deja înrolarea primilor clienți și parteneri, astfel magazinele online din țara noastră vor avea posibilitatea să-și extindă piețele de livrare. Investiția inițială în dezvoltarea rețelei va ajunge la 3 milioane de euro.

”Lansarea FAN Moldova face parte din strategia de dezvoltare pe termen lung a FAN Courier în Europa. Republica Moldova este prima țară din Europa de Est unde ne extindem cu operațiuni proprii, alegând să operăm în mod direct de data aceasta, față de alte țări unde operăm prin parteneri. În Moldova, suntem prima companie românească ce oferă servicii de curierat domestic, astfel că putem vorbi de un nou pionierat, de data aceasta extern, la 23 de ani de la fondarea FAN Courier”, a declarat Adrian Mihai, CEO FAN Courier.

FAN Courier este prima companie românească de profil care oferă servicii de curierat în Republica Moldova. Liderul pieței locale de curierat a investit până acum 500.000 de euro pentru a crea infrastructura de bază, bugetul total alocat pieței din țara vecină fiind de 3 milioane de euro. Compania are deja și primii clienți în țara noastră.

”Rețeaua este deja operațională, am trecut de faza de implementare și testare a proceselor și soluțiilor și am demarat înrolarea primilor clienți. Date fiind similitudinile dintre cele două piețe, vom oferi serviciul standard din România <<door- to-door>> urmând ca, anul viitor, să introducem alte două servicii din ce în ce mai solicitate și în România – Collect Point și Lockere. Sunt servicii care oferă clienților posibilitatea de a trimite expediții și în afara programului de lucru al angajaților și de a ridica trimiterile independent de curier. Dezvoltarea va fi una graduală, începem cu 8 filiale, aproximativ 30 de mașini și 40 de angajați însă, ca și în România, vom lucra cu o structură mixtă – angajați și subcontractori. Pe măsură ce va crește cererea, vom dezvolta și echipa”, a declarat Cornel Morcov, Chief Commercial Officer al FAN Courier.

Potrivit informațiilor, serviciile de curierat FAN vor fi disponibile pe întreg teritoriul Republicii Moldova, iar livrările se vor face în intervalul standard valabil și pe piața locală: 24-48 de ore.

”Ne așteptăm ca cererea să se dubleze de la o lună la alta dată fiind noutatea serviciului dar și popularitatea de care se bucură brandul FAN Courier”, a adăugat Cornel Morcov, CCO FAN Courier.

Activitatea pe piața din Republica Moldova va fi gestionată de către Luigi Vendrami, Director General FAN Courier Moldova, un profesionist cu experiență în industrie, care a condus în ultimii ani operațiunile din România ale unei companii multinaționale de curierat.

FAN Courier estimează că, în contextul exploziei pieței e-commerce, deschiderea operațiunilor din Republica Moldova va susține, pe lângă activitatea de curierat, și dezvoltarea altor business-uri, atât din România cât și din Republica Moldova.

În 2020, FAN Courier a înregistrat venituri de peste de 1 miliard de lei și estimează că anul acesta afacerile vor crește cu cel puțin 15%. Nivelul de investiții bugetat pentru 2021 depășește 20 de milioane de euro.

#fan courier #curierat #magazine online #e-commerce #companii #Afaceri

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

La începutul anilor 1990, odată cu încheierea Războiului Rece, ţările europene au profitat de aşa-numitele dividende al păcii(beneficiile economice ale reducerii bugetelor pentru apărare – n.r). Acestea au redus bugetele de apărare şi au casat sau au vândut cantităţi mari de echipamente, convinse că un război terestru major pe continent nu mai reprezenta un scenariu plauzibil. Invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina la începutul anului 2022 a pus capăt acestei iluzii, scrie Bloomberg

Acum, guvernele din întreaga Europă s-au angajat să crească semnificativ cheltuielile militare pentru a se pregăti pentru tipul de conflict prelungit şi de mare intensitate pe care îl duce Ucraina. Cu toate acestea, rezultatele au fost inegale, ridicând întrebarea dacă şi când va fi Europa pregătită pentru viitoarele provocări de securitate.

În 1989, cheltuielile militare ale membrilor NATO au depăşit în medie 4% din PIB, deoarece statele membre au căutat să menţină şi să consolideze propriile linii de apărare pentru a fi gata în eventualitatea unui război deschis de URSS şi aliaţii săi.

După prăbuşirea URSS, guvernele s-au grăbit să profite de relaxarea tensiunilor dintre superputeri. Acestea au redus cheltuielile pentru apărare, redirecţionând resursele către domenii mai productive şi mai populare, cum ar fi asistenţa medicală şi socială.

Tancurile, artileria şi alte tipuri de armament greu au fost casate sau vândute. Această tendinţă s-a accelerat după atacurile din 11 septembrie 2001 asupra SUA, deoarece forţele concepute pentru războiul terestru au fost reconfigurate în unităţi mobile, mai puţin înarmate, pentru misiuni de combatere a terorismului în întreaga lume.

Până în 2014, membrii europeni ai Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord au alocat în medie 1,4% din PIB pentru apărare. Germania avea mai puţin de 1.000 de tancuri şi vehicule de luptă de infanterie combinate, faţă de 7.000 (numai în Germania de Vest) în timpul Războiului Rece.

În cazul SUA, marele câştigător al Războiului Rece, beneficiile economice au fost de scurtă durată. Cheltuielile pentru apărare au scăzut de la 6% din PIB în 1989 la un minim de 3% în 2001, dar au inversat cursul după ce atacurile din 11 septembrie au precipitat războaiele americane majore din Afganistan şi Irak. Aceste angajamente au dus la o creştere a cheltuielilor până la 5% din PIB în 2010, înainte de a se stabiliza la aproximativ 3,5% în ultimii ani.

Scăderea cheltuielilor pentru apărare în rândul membrilor europeni ai NATO a început să se inverseze în 2014, după ce Rusia a anexat peninsula ucraineană Crimeea. În acel an, alianţa a stabilit un termen limită de 2024 pentru ca membrii să atingă un obiectiv de cheltuieli de 2%, ignorat anterior. Puţini erau pe cale să reuşească acest lucru în momentul în care invazia în toată regula a Ucrainei a schimbat radical percepţiile cu privire la cât de multă apărare are nevoie Europa.

Mulţi oficiali europeni şi americani consideră că preşedintele rus Vladimir Putin este hotărât să subordoneze naţiuni care au făcut parte cândva din Uniunea Sovietică. La doar câteva luni după începerea războiului, NATO a adoptat o strategie actualizată care a identificat Rusia ca fiind „cea mai semnificativă şi directă ameninţare a alianţei”. Versiunea anterioară, din 2010, viza un „parteneriat strategic” cu Rusia.

Unele guverne au ajuns să reexamineze doctrinele de apărare care definesc tipurile de războaie pentru care continentul ar trebui să se pregătească. Cei mai mulţi analizează – într-o măsură mai mare sau mai mică – cum să refacă stocurile de tancuri, sisteme antitanc şi antiaeriene, rachete ghidate de precizie, baterii de artilerie şi muniţie, precum şi dronele care s-au dovedit esenţiale în războiul din Ucraina. Compania de consultanţă McKinsey & Co a estimat că, fără război, cheltuielile europene pentru apărare din 2021 până în 2026 ar fi crescut cu 14%, iar conflictul va împinge această creştere la cel puţin 53%, de la 296 miliarde de euro (317 miliarde de dolari) la 453 miliarde de euro, conform estimărilor sale.

Decizia Germaniei în contexul războiului a fost poate cea mai spectaculoasă. Dintre statele NATO, cea mai mare economie a Europei a alocat una dintre cele mai mici părţi din PIB pentru apărare. Dar, la câteva zile după ce Rusia a invadat Ucraina, cancelarul Olaf Scholz a anunţat o creştere de 100 de miliarde de euro a cheltuielilor militare. Franţa şi-a majorat cu o treime alocarea bugetară pe şase ani pentru apărare.

Polonia a întocmit o listă de cumpărături care include sute de lansatoare de rachete HIMARS, care au avut un impact semnificativ în Ucraina, precum şi de trei ori mai multe tancuri decât au Franţa şi Marea Britanie împreună şi de şase ori mai multe piese de artilerie autopropulsate decât posedă Germania.

Dacă guvernele vor fi capabile să plătească pentru modernizările ambiţioase în domeniul apărării rămâne o întrebare deschisă. Apelurile pentru mai multe cheltuieli vin într-o perioadă de inflaţie ridicată şi de cerere mare de creşteri salariale în sectorul public, precum şi de subvenţii şi investiţii necesare pentru a îndeplini obiectivele de combatere a schimbărilor climatice. În plus, costul reconstrucţiei Ucrainei, în cele din urmă, va fi ridicat, acesta fiind estimat la câtva sute de miliarde de euro.