De la beciuri la servere! IT-ul a schimbat fața exporturilor moldovenești

04 Iun. 2026, 17:24
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
04 Iun. 2026, 17:24 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Sectorul IT a devenit unul dintre principalele motoare ale exporturilor Republicii Moldova, depășind inclusiv industria vinicolă, considerată tradițional un simbol al economiei naționale. Declarația a fost făcută de Irina Tolstousov, director adjunct al Invest Moldova, în cadrul emisiunii ZF Live.

Potrivit acesteia, serviciile IT generează aproximativ 45% din totalul exporturilor de servicii ale Republicii Moldova, fiind cel mai important segment din această categorie.

„Cele mai importante sectoare de export sunt sectorul de servicii, sectorul IT în primul rând, care face 45% din întregul volum de exporturi din categoria exportului de servicii, dar și sectorul de producție agricolă, care, la fel, e circa 27% din volumul total de export”, a declarat Tolstousov.

Pe lângă IT și agricultură, printre domeniile care contribuie semnificativ la exporturile moldovenești se numără industria automotive, sectorul electronic și serviciile de transport.

Reprezentanta Invest Moldova susține că structura exporturilor s-a schimbat semnificativ în ultimul deceniu, economia orientându-se tot mai mult spre servicii și industrii cu valoare adăugată mai mare.

Totodată, exporturile Republicii Moldova sunt direcționate într-o proporție tot mai mare către piața Uniunii Europene. Potrivit Irinei Tolstousov, aproximativ 67% din exporturile țării ajung în statele membre ale UE, tendință care s-a accentuat după semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană în anul 2014.

„Este o tendință în creștere, susținută de accesul mai facil al companiilor moldovenești la o piață extinsă, dincolo de piețele tradiționale din spațiul CSI”, a explicat reprezentanta Invest Moldova.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.