Drumul feroviar Chişinău-Kiev, între cele mai tari 8 rute din Europa în 2023

04 Ian. 2023, 05:56
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
04 Ian. 2023, 05:56 // Actual //  bani.md

Pe Twitter, CEO-ului Căilor Ferate Ucrainene, Oleksandr Kamyshin, se mândreşte cu clasamentul Lonely Planet, care include ruta Kiev-Chişinău.

Mândria căilor ferate ucrainene este ruta Kiev-Chişinău. „Mă bucur să văd că @lonelyplanet a adăugat ruta Chişinău-Kiev printre primele 8 călătorii europene cu trenul de încercat în 2023. Tururile pentru străini sunt ceva ce vom dezvolta anul acesta”, scrie şeful căilor ferate ucrainene Oleksandr Kamişin, un bărbat devenit acum o legendă atât în ​​ţara sa, cât şi în străinătate.

Tânăr după standardele europene — are 37 de ani — Kamişin este şeful căilor ferate ucrainene, care au devenit un simbol al rezistenţei, deoarece nici măcar o zi de la începutul războiului nu au încetat să funcţioneze, demonstrând nu numai eficienţă – trenuri ucrainene cu greu întârzie – dar şi de siguranţă, pentru că tocmai în vagoanele sale se deplasează preşedintele Volodimir Zelenski în călătoriile sale în patrie şi tocmai în trenurile au adus toţi liderii lumii în vizită la Kiev.

Acum, Kamişin anunţă că unul dintre cei mai cunoscuţi ghizi turistici din lume a inclus linia Chişinău-Kiev, adică cea care leagă Moldova de capitala Ucrainei, în lista celor mai interesante rute pentru 2023.

AICI, totul celor mai bune rute de tren europene de încercat în 2023, cu o menţionarea oraşului Iaşi, al cărui aeroport a fost indicat ca un punct-cheie de plecare pentru ucrainenii strămutaţi.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.