Enclava din stânga Nistrului, la sapă de lemn. Fala: Industria transnistreană e obligată conjunctural să caute cărbune

Poziția Tiraspolului este acum mai critică decât a Chișinăului. Oficialii moldoveni pot face rost și de curent, și de gaze de oriunde, e adevărat la un preț mai mare decât era până nu demult în relația cu Gazprom, pe când industria transnistreană e obligată conjunctural să caute cărbune sau alți combustibili, constată economistul Alexandru Fala de la Expert Grup.

Potrivit lui, chiar dacă tehnic gazele ruse ar putea intra lejer în regiunea separatistă, actualul cadru comercial ar obliga Tiraspolul să aibă o înțelegere cu Moldovagaz, companie controlată de ruși, dar înregistrată în R. Moldova.

În acest război e prima dată când regiunea transnistreană poate fi utilizată ca argument pentru R. Moldova. E nevoie de un contract între Gazprom și Moldovagaz ca să poată fi livrat gaz și în regiunea transnistreană. Maximum ce poate să obțină Transnistria asta e gazul pentru producerea energiei electrice care ulterior să ne revină și nouă. Pe dimensiunea comercială ține de R. Moldova, Transnistria are pe dimensiunea asta doar compania de transport. Tiraspoltransgaz este o companie înregistrată în R. Moldova și cadrul cam prevede așa că furnizorul încheie contract cu producătorul și apoi furnizorul încheie contract cu transportatorul și distribuitorii. Cred că acum, în situația dată, Transnistria mai degrabă consolidează poziția R. Moldova în negocieri”, a punctat Fala într-o intervenție pentru Radio Europa Liberă.

În data de 22 octombrie a fost instituită Starea de Urgență în sistemul gazelor naturale, iar Energocom a fost mandat să lanseze licitația de achiziție a metanului. Ulterior, Gazprom acuza Republica Moldova de problema livrărilor de gaze. “Gazprom va prelungi contractul de tranzitare și furnizare a gazelor naturale doar dacă Chișinăul va achita datoria în sumă de 709 mil. USD, în caz contrar, la 1 decembrie va fi sistată livrarea gazelor, declara Serghei Kuprianov, purtătorul de cuvânt al Gazprom.

#trannistria #gaz #contract

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.