Europa a trecut şi peste a doua iarnă de când încearcă să se vindece de dependenţa de gaze ruseşti. Depozitele sunt pline ochi, preţurile gazelor scad, la fel şi cele ale energiei în general.
Criza energiei devine un episod trecut al istoriei. Însă Europa rămâne vulnerabilă la capriciile pieţei şi ale furnizorilor săi pentru că nu are suficiente mijloace pentru a-şi produce propria energie, pentru că nu are suficient din propriile gaze.
Spre exemplu, din punctul de vedere al siguranţei proviziilor de gaze, în Uniunea Europeană cel mai bine stau Austria, în primul rând, şi Ungaria, ţări care importă masiv gaze naturale din Rusia. Gazele păstrate în depozitele europene sunt în cantităţi record. În Austria raportul dintre gazele depozitate şi consumul din anul trecut este de 82%.
În cazul Ungariei, indicatorul este la 46%, potrivit datelor AGSI. România, una dintre puţinele ţări din Uniune cu propriile resurse de gaze, se află pe undeva pe la mijlocul clasamentului, cu un raport al gazelor din depozite şi consum de 16%, şi aproape de media din UE, de 18%.
Poziţia sigură pe care o ocupă îi permite Austriei să exporte gaze mai mult decât importă, contribuind astfel la formarea pieţei regionale. Iarna blândă, slăbiciunea din industrie şi erodarea puterii de cumpărare din cauza inflaţiei au creat condiţii pentru un consum de energie redus şi import pentru depozitare. În acest fel, preţurile gazelor au revenit la nivelurile de dinainte de criza de energie dacă sunt ajustate la inflaţie, scrie Reuters.
Situaţia, din punctul de vedere al furnizării, este mult îmbunătăţită faţă de cea de acum doi ani, când guvernele şi Comisia Europeană se temeau, iar traderii avertizau, că Europa nu va avea suficiente gaze în lipsa celor importate din Rusia. Se vorbea de raţionalizarea distribuţiei de energie şi chiar de oprirea curentului. Criza s-a manifestat mai degrabă prin creşterea preţurilor decât prin lipsă de energie. Acum facilităţile de stocare din UE şi Marea Britanie sunt pline în proporţie de 60%, potrivit datelor Gas Infrastructure Europe, faţă de media de 40% în aceeaşi perioadă din 2011-2020.
Locul gazelor ruseşti a fost luat de gazele naturale lichefiate americane. Însă vulnerabilităţi rămân şi încep să se arate. Chiar înlocuirea dependenţei de gazele ruseşti cu cea de GNL americane este una. O analiză a OilPrice.com aminteşte cum frâna pusă de administraţia preşedintelui Joe Biden tuturor proiectelor de GNL noi creează unde de şoc în Europa. Acestea s-au văzut imediat în preţuri, predispuse la instabilitate. În 2022 şi 2023, cotaţiile au crescut. În perioada de 12 luni începută în septembrie 2022 saltul preţului energiei a fost de aproape 41%. Guvernele europene s-au văzut nevoite să finanţeze cu sute de miliarde de euro facturile la energie ale gospodăriilor şi companiilor. UE s-a adaptat, inclusiv la nivel de reglementare, după ce Rusia a intrat cu război în Ucraina.
Germania le-a cerut ţărilor din UE să lucreze împreună cu statele care au capacitatea de a dezvolta proiecte noi de exploatare a gazelor, ca parte a angajamentelor asumate prin Acordul pentru climă de la Paris. Compania canadiană MCF Energy face tocmai acest lucru, forând în Austria şi Germania.
Forajele în Austria au început recent. Urmează Germania, cu sonde într-un loc explorat în urmă cu patru decenii de (Exxon) Mobil. MCF Energy profită de schimbarea de legislaţie care permite desecretizarea unor date de cercetare, de analizele efectuate cu ajutorul Inteligenţei Artificiale şi de evoluţia tehnologiei de forare. Trofeul sunt gazele din Germania, cea mai mare economie europeană.
În altă parte economică a Europei, guvernul Ungariei a trimis compania naţională de petrol şi gaze Mol să sape după combustibili şi în piatră seacă, acolo unde în trecut tehnologia nu-i permitea. Iar până acum a avut succes. Polonia şi-a construit gazoduct până în Norvegia pentru a aduce gaze de acolo.
În Polonia, raportul dintre gazele din depozite şi consumul dintr-un an este printre cele mai mici din Europa, de 9%. Acestea sunt exemple de schimbări în politicile europene privind gazele făcute în contextul dorinţei de reducere a dependenţei de gazele ruse şi de îmbunătăţire a siguranţei şi autonomiei. Dar pot fi văzute şi ca gesturi disperate.
Marile companii occidentale de petrol şi gaze sunt bine poziţionate pentru a profita de nevoia de energie a Europei, care se îndreaptă spre un boom al gazelor, concluzionează în analiza sa OilPrice.com. Dar există şi riscuri. Companiile americane îşi vor vinde marfa în Europa numai cât timp le convine preţul şi cât timp li se permite.
Energia scumpă este unul din motivele pricipale menţionate de companiile europene care îşi transferă producţia în alte părţi ale lumii sau investesc în economii mai ieftine, în dauna industriei de acasă. Apoi, chiar industria gazelor şi petrolului din SUA este vulnerabilă la crize. Actualul boom energetic se datorează succesului revoluţiei şistului.
Însă în 2019-2020 industria a cunoscut o perioadă de declin în care mai multe companii au intrat în faliment. Printre ele este colosul Chesapeake Energy. La baza crizei a stat prăbuşirea preţurilor, întreţinută de supraproducţia alianţei Rusia – Arabia Saudită. În prezent, preţurile se duc în jos.
Doar de la începutul anului cotaţiile gazelor de pe pieţele europene au scăzut cu 23%, notează Portfolio.hu. Unul din principalele motive este reducerea consmului. În 2023, consumul a ajuns la cel mai de jos nivel de după 1995 şi cu 20% sub cel din 2021. Declinul consumului s-a datorat mai ales declinului activităţii din industrie, ceea ce are un efect negativ asupra competitivităţii.
Pe de altă parte, consumul de gaze creşte când vântul nu bate. S-a întâmplat în Germania în ultimii ani. Consumul creşte şi când centralele nucleare intră în mentenanţă sau sunt oprite în caz de avarie. Toate acestea înseamnă volatilitate pe pieţe şi nesiguranţă în lipsa independenţei energetice.
