Exporturile de pomușoare înghețate au crescut de 4 ori: Moldova devine jucător-cheie în regiune

Ramura pomușoarelor se transformă rapid într-un sector strategic al economiei Republicii Moldova. Potrivit expertului economic Veaceslav Ioniță de la IDIS „Viitorul”, exportul de pomușoare congelate a crescut spectaculos, iar consumul intern s-a multiplicat de cinci ori față de perioada de dinaintea anului 2015.

„Pomușoarele congelate ne permit să fim prezenți pe piața internațională în afara sezonului și să fim mai competitivi”, a declarat Ioniță în cadrul emisiunii „Analize economice”.

În prezent, 80% din pomușoarele consumate în Moldova sunt de producție locală, comparativ cu doar 20% în 2015. Consumul per capita a crescut de la 400 grame în perioada sovietică la 8,8 kg în 2024, iar în 2025 se estimează că va depăși 10,5 kg pe cap de locuitor.

Structura producției de pomușoare în Moldova este dominată de căpșune (61,9%) și zmeură (32%), urmate de coacăze, cătină, mure, agriș și alte fructe de pădure.

Suprafețele cultivate au crescut de 2,5 ori față de anii 1990, iar astăzi 70% din plantațiile de pomușoare sunt deținute de populație, după ce vechile gospodării agricole sovietice s-au dizolvat.

În 2024, exportul total de pomușoare a fost de 3,9 milioane dolari, din care 43 milioane lei au provenit din vânzările de pomușoare congelate, un segment care a crescut de la doar 11 milioane lei în 2020. Astfel, acest tip de export a crescut cu aproape 300% în patru ani, contribuind semnificativ la extinderea potențialului de piață externă.

Principalele piețe de export în ultimii 5 ani sunt:

Rusia – 41,1%
Polonia – 32,6%
România – 18,6%
Belarus – 3,9%
Serbia – 2,6%
În același timp, importurile de pomușoare, necesare mai ales în sezonul rece, provin din țări precum Grecia, Spania, Turcia, Ucraina, Peru, Azerbaidjan, Chile, Macedonia de Nord și Columbia.

Piața pomușoarelor a fost estimată la:

304 mil. lei în 2016
430 mil. lei în 2020
1,055 miliarde lei în 2022
838 mil. lei în 2024

Din această sumă, 466 milioane lei reprezintă producția locală vândută în țară, iar 69 milioane lei provin din exporturi. Producția de import rămâne semnificativă (260 milioane lei), în special pentru sezonul rece.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#pomusoare #export #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.