FLASH Poziția tacită a Gazpromului aruncă în aer concursul lui Parlicov de la Moldovagaz! Ceban rămâne interimar

26 Sept. 2024, 20:20
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
26 Sept. 2024, 20:20 // Actual //  bani.md

Consiliul de Observatori al Moldovagaz nu a luat nici o decizie în privința noii componențe a Consiliului de Administrație a companiei. Este vorba de Dorin Junghietu, președinte al Consiliului de Administrație, Vadim Ceban, vicepreședinte al Consiliului de Administrație, Eduard Calancea și Radu Mandraburca.

Regulamentul intern al Moldovagaz prevede că în cazul care CO nu ia o decizie până în data de 25 septembrie curent, mandatul șefului Moldovagaz este prelungit automat. Respectiv, ramâne în vigoare și componența actuală a CA.

Consiliul de Observatori al Moldovagaz are șase membri. Patru de la  Gazprom și doi din partea Republicii Moldova. Deciziile în CO se iau cu cinci voturi, respectiv nicio parte nu are majoritatea.

În Consiliul de Administrație al Moldovagaz sunt nouă membri, cinci din partea Federației Ruse și patru din partea Republicii Moldova.

Moldovagaz este controlată de concernul rus Gazprom (50%), Agenția Proprietății Publice (35,3%) și Tiraspoltransgaz (13,14%). Moldovagaz a contabilizat un profit de 1,282 miliarde de lei în 2023, comparativ cu pierderile de 323 milioane de lei în anul 2022, potrivit raportului financiar al companiei.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.