Guvernul vinde iluzii pe șine? Tofilat: Moldova va primi cereale doar dacă ceilalți nu fac față

13 Aug. 2026, 10:25
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
13 Aug. 2026, 10:25 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Înțelegerea dintre Chișinău și Kiev privind tranzitul cerealelor ucrainene prin Republica Moldova ar putea aduce volume importante pentru Calea Ferată, însă numai în cazul unei crize logistice severe pe celelalte rute de export ale Ucrainei, a declarat pentru BANI.MD fostul director al CFM, Oleg Tofilat, în prezent director executiv al Uniunii Transportatorilor și Drumarilor din Moldova.

Potrivit lui Tofilat, presiunea asupra coridoarelor sudice ar putea crește dacă punctele de trecere de la frontierele Ucrainei cu Polonia și Ungaria vor deveni mai puțin productive, iar România nu va reuși să preia întregul flux.

„Dacă criza va fi foarte, foarte mare, iar punctele de la frontierele cu Ungaria și Polonia vor fi mai puțin productive decât în 2023, atunci probabil presiunea asupra canalelor din sud va fi mai mare. Dacă România nu se va descurca, ceva va trece și prin Moldova. Dar noi suntem pe ultimul loc din punctul de vedere al atractivității canalelor logistice”, a declarat Tofilat.

Fostul director al CFM atrage atenția că infrastructura feroviară a Republicii Moldova se află într-o stare precară. Pe unele tronsoane, trenurile circulă cu o viteză de numai 10 kilometri pe oră, iar întreprinderea dispune de un număr redus de locomotive funcționale.

Potrivit lui, în prezent sunt operaționale în principal cele 12 locomotive achiziționate din creditul acordat de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare.

Chiar și în aceste condiții, Tofilat estimează că infrastructura moldovenească ar putea permite circulația a cinci-șase trenuri pe zi. Aceasta ar însemna aproximativ 600.000 de tone de mărfuri pe lună sau până la șapte milioane de tone anual.

„Eu cred că, în principiu, chiar și cu infrastructura Moldovei, se poate ajunge ușor la circa cinci-șase trenuri pe zi, adică 600.000 de tone pe lună sau șapte milioane de tone pe an. Dar nu prea cred în capacitatea Ucrainei de a asigura operabilitatea podului de la Belgorod-Dnestrovski”, a precizat fostul șef al CFM.

Pentru ca un tren încărcat cu cereale să ajungă până în Portul Constanța este însă necesară funcționarea unui întreg lanț logistic. Acesta include infrastructura feroviară, locomotivele, mecanicii, personalul din stații, operațiunile de frontieră, transbordarea mărfurilor și capacitatea portului de a prelua încărcăturile la timp.

Și Ucraina se confruntă cu probleme majore. Țara dispune de mai puține locomotive și de mai puțin personal feroviar decât în 2022, iar o parte din materialul rulant și din infrastructură a fost avariată în urma atacurilor rusești.

Republica Moldova se confruntă, la rândul său, cu un deficit de locomotive și angajați calificați. Mai multe stații au fost închise, iar numărul specialiștilor care verifică vagoanele la frontieră, formează trenurile și asigură circulația acestora este mai mic decât în urmă cu patru ani.

Tofilat susține că o parte dintre probleme puteau fi soluționate mai devreme. Modernizarea tronsonului feroviar de nord era discutată încă din 2022, iar în 2023 ar fi fost asigurate aproximativ 90 de milioane de euro sub formă de credit și alte 34 de milioane de euro din granturi.

Ulterior, a fost lansată licitația pentru reabilitarea infrastructurii, iar trei companii au fost precalificate. Procedura a fost însă anulată în 2025. Potrivit lui Tofilat, dacă proiectul ar fi continuat, rețeaua feroviară s-ar fi aflat astăzi într-o situație considerabil mai bună.

Guvernul de la Chișinău a confirmat înțelegerea cu Kievul privind reducerea cu 50% a tarifului pentru tranzitul mărfurilor ucrainene pe calea ferată prin Republica Moldova. Noul regim este prevăzut pentru perioada 10 august–31 decembrie 2026.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.