Mario Draghi vrea să evite ca Europa să devină “un zid de taxe vamale”

Fostul premier italian Mario Draghi a declarat miercuri că dorește să evite ca Europa să devină „un zid de taxe vamale”, pe fondul tensiunilor dintre Beijing și UE cu privire la suprataxarea vehiculelor electrice produse în China. “Strategia de a construi un zid de taxe vamale în jurul economiei europene nu este fezabilă”, a declarat fostul președinte al Băncii Centrale Europene (BCE) miercuri la Paris, invitat să ia cuvântul la sediul Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), transmite BFM TV.

Mario Draghi, autorul unui raport publicat la începutul lunii septembrie privind competitivitatea UE, a considerat, de asemenea, că „o mare parte din prosperitatea noastră provine din deschiderea piețelor din întreaga lume”, subliniind că jumătate din bogăția creată de Uniunea Europeană provine din comerț, în timp ce cifra pentru Statele Unite este mai mică de 30%.

La sfârșitul lunii septembrie, italianul afirmase deja că „ne vom face rău singuri” urmând calea protecționismului, iar în raportul său a recomandat să ne apărăm prin inovare.

Fără o strategie alternativă la protecționism, „marile puteri pot riposta împotriva noastră mult mai ușor pentru că suntem foarte deschiși”, a continuat miercuri Mario Draghi, referindu-se la răspunsul Chinei la taxele vamale europene asupra vehiculelor electrice anunțate la începutul lunii octombrie.Beijingul a anunțat deja măsuri de retorsiune împotriva coniacului importat din Europa și ar putea lua măsuri drastice și în alte sectoare.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#taxe #Europa #economie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.