Moldova importă gaze, via România, prin Coridorul Transbalcanic! Metanul poate fi rusesc, azer sau american

Republica Moldova a importat, via România, pentru a doua zi consecutiv, gaze prin intermediul Coridorului Transbalcanic, traseu care n-a fost folosit de la 1 ianuarie 2020 decât pentru tranzitul de gaz provenit, în principal din gazoductul Turk Stream, de către companiile din România și Ungaria.

Joi a fost prima zi prin România a tranzitat gaz către Ucraina și Republica Moldova prin conducta 1 a Coridorului Transbalcanic. Până la 1 ianuarie 2020, statele din Balcani erau alimentate cu gaz rusesc prin acest sistem de conducte, iar după această dată a mai fost folosit sporadic de România pentru a importa gaze rusești, via Ucraina.

„Este deocamdată un volum mic. Am făcut aceste importuri pentru a testa ruta de transport, să vedem cum circulă gazul”, a declarat directorul general interimar al companiei înființat de guvernul de la Chișinău pentru a importa gaze și energie electrică Energocom, declara penrru BANI.MD, Victor Bînzari, directorul Energocom.

În pofida declarațiilor oficialului moldovean, cantitatea zilnică importată de Chișinău, de aproximativ 4,5 milioane mc/zi, nu este chiar mică, fiind cu 66% mai mare decât consumul mediu zilnic al Republicii Modova, de 2,7 milioane mc/zi sau un miliard mc/an. Evident că importurile via România nu pot acoperi consumul curent total, în lunile de iarnă consumul zilnic al Republicii Moldova fiind mai ridicat decât media zilnică anuală.

De altfel, volumul zilnic importat de Chișinău, via România, prin punctul de interconectare cu Ucraina de la Căușeni de la începutul lunii decembrie este egal cu cel al gazelor rusești importate de Republica Moldova prin cel mai important punct de import, cel de la Grebeniki, de 4,5 milioane mc. Republica Moldova mai importă alte 1,2 milioane mc de gaz rusesc prin punctul Oleksivka, alt punct de interconectare cu Ucraina.

Sursa fizică a gazelor este una incertă. Potrivit publicației de specialitate ICIS, gazul importat de RMoldova provine din nou lansatul, pe 1 octombrie, interconector Grecia-Bulgaria (IGB), legat la conducta prin care este importat gaz azer în Europa, TAP.

Datele arată că, într-adevăr, pe 1 decembrie, fluxurile fizice dintre Grecia și Bulgaria s-au majorat prin punctul de interconectare de la Komotini (IGB) de la 38 GWh pe 30 noiembrie la 88 GWh, diferență similară cu cantitatea de gaz importată de Chișinău. Și renominalizările pentru ziua de 2 decembrie se situau la un nivel similar de 88 GWh.

Totodată însă, prin celălalt punct de interconectare dintre cele 2 state, cel de la Kulata, realocările arătau pentru aceeași dată o diferență tot de 50 GWh, în sens invers însă, din Bulgaria către Grecia. Rezervările de import în Bulgaria erau de 50 GWh, iar cele de export către Grecia de 100 GWh.

Explicația – livrările de gaze rusești prin Turk Stream către Europa (via Bulgaria) s-au majorat la rândul lor de la 378 GWh pe 30 noiembrie la 466 GWh pe 1 decembrie.

În plus, pe 29 noiembrie și pe 1 decembrie a fost descărcată în terminalul grec de la Revithoussa o cantitate de 1,1 TWh de gaze de pe cargoul LNG Seapeak Bahrain. Potrivit traseului acestuia, foarte probabil este vorba de LNG încărcat în Statele Unite în terminalul Sabine. Companiile care au preluat cantitatea de LNG de pe Seapeak Bahrain au fost toate grecești, PPC SA, Elpedison SA și Mytilineos SA.

Cum Energocom nu a făcut public numele partenerului/partenerilor cu care a semnat contracte, în urma swap-urilor efectuate, gazul importat de Republica Moldova poate fi azer (prin gazoductul TAP), american sau chiar rusesc.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#transbalcanic #gaz #import

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.