Moldovenii, săracii Europei la energie! Facturile i-au lăsat cu buzunarele aproape goale. Cheltuielile sunt uriașe

Accesibilitatea la energie în Republica Moldova rămâne o provocare majoră, cu impactul său cel mai dur asupra gospodăriilor mai sărace și rurale. Conform datelor din 2021, aproximativ 30% dintre moldoveni nu își puteau permite să își încălzească locuințele în mod adecvat, o cifră de peste patru ori mai mare decât media din UE-27, potrivit datelor prezentate de Banca Mondială.

Costurile energetice ridicate din Moldova, clasată printre cele mai sărace țări din Europa, o fac deosebit de vulnerabilă la fluctuațiile prețurilor la energie. Chiar înainte de șocurile prețurilor la energie din iarna anului 2021, țara se confrunta cu aceste provocări.

„Costurile energetice ale Moldovei sunt printre cele mai ridicate din regiune, ceea ce o face deosebit de vulnerabilă la șocurile prețurilor la energie, o situație exacerbată de statutul său de una dintre cele mai sărace țări din Europa. Moldova s-a clasat pe locul patru în ceea ce privește ponderea cheltuielilor energetice, comparativ cu 10 țări selectate din regiune, doar Polonia, Serbia și Armenia cheltuind mai mult. În 2021, în mediu o gospodărie din Moldova a cheltuit aproximativ 16% din bugetul său pentru nevoile energetice, cei mai săraci 40% cheltuind până la 20%, iar 60% cheltuind peste 10%3. Chiar și gospodăriile din clasa de mijloc, cu un consum între 150 și 200% peste pragul sărăciei, s-au confruntat cu costuri ridicate ale energiei, în timp ce cele mai bogate au cheltuit aproximativ 10% din bugetul lor pentru nevoile energetice”, potrivit studiului Băncii Mondiale „Accesibilitatea energetică”

Aceste constatări, potrivit Băncii Mondiale, indică o vulnerabilitate larg răspândită la prețurilor la energie. În ciuda vulnerabilității ridicate la toate nivelele, gospodăriile din diferite localități sunt vulnerabile la diferite tipuri de șocuri ale prețurilor la energie în 2021. Gospodăriile urbane și sudice, care sunt mai susceptibile de a fi conectate la rețeaua de gaze, sunt mai expuse fluctuațiilor prețurilor la gazele naturale, în timp ce cele din Chișinău sunt afectate în mod disproporționat de șocurile prețurilor la încălzirea centralizată. Gospodăriile rurale, care utilizează de obicei surse de combustibil mai puțin moderne, sunt mai susceptibile la creșterea prețurilor combustibililor solizi. Cu acces aproape universal la energie electrică și costuri ridicate, majoritatea gospodăriilor sunt vulnerabile la creșterea prețurilor la energia electrică”

În 2021, procentul gospodăriilor moldovenești care cheltuiau o parte semnificativă din venituri pentru energie era unul dintre cele mai mari din regiune, cu până la 20% din venituri. Această povară era resimțită mai ales de către cei mai săraci, dar și de către gospodăriile din clasa de mijloc.

„Recentele creșteri ale prețurilor la energie au exacerbat provocările preexistente ale Moldovei în materie de accesibilitate a energiei. Pe măsură ce se apropia sezonul de încălzire 2023/2024, prețurile gazelor au crescut de aproape patru ori față de sezonul 2020/2021, în timp ce prețurile la încălzire și electricitate au crescut cu 170% și, respectiv, 40%. Prețurile combustibililor solizi au crescut, de asemenea, cu 30%. În absența măsurilor de atenuare sau a comportamentelor compensatorii, cum ar fi reducerea consumului de energie, simulările care utilizează datele Cercetarea Bugetelor Gospodăriilor Casnice (CBGC) sugerează că cheltuielile cu energia pentru sezonul de încălzire ar fi fost duble față de un scenariu ipotetic cu prețurile energiei înainte de criză”, se mai arată în constatările Băncii Mondiale.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#facturi #Energie #saracie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.