Petrolul se scumpește din nou. Incertitudinea privind Strâmtoarea Ormuz pune presiune pe piețe

Prețul petrolului a crescut luni, în condițiile în care incertitudinea privind redeschiderea Strâmtorii Ormuz continuă să pună presiune pe piețele energetice. Iranul susține că un acord cu Omanul privind noile rute maritime este în faza finală, însă redeschiderea efectivă a strâmtorii depinde de îndeplinirea mai multor condiții de către Statele Unite, relatează Reuters.

Cotația petrolului Brent a crescut cu 84 de cenți, sau 1%, până la 84,39 dolari pentru un baril. În același timp, petrolul american West Texas Intermediate (WTI) s-a scumpit cu 60 de cenți, sau 0,75%, ajungând la 78,77 dolari pentru un baril.

Creșterea vine după ce ambele repere au pierdut peste 7% săptămâna trecută, pe fondul speranțelor că Iranul și Omanul sunt aproape de un acord care ar permite redeschiderea Strâmtorii Ormuz. Prin această rută trecea, înainte de izbucnirea războiului, aproximativ o cincime din petrolul comercializat la nivel mondial.

Iranul a anunțat duminică faptul că negocierile cu Omanul au intrat în „etapele finale”, dar a precizat că reluarea traficului maritim prin strâmtoare nu depinde doar de acest acord. Teheranul cere și acțiuni din partea Washingtonului, inclusiv compensații pentru atacurile americane asupra Iranului.

Printre condițiile formulate de Iran se numără încetarea amenințărilor și agresiunilor americane, inclusiv față de aliații săi din Liban, Palestina, Yemen și Irak, ridicarea blocadei navale și a sancțiunilor, precum și deblocarea activelor iraniene.

Ministrul iranian de Externe, Abbas Araqchi, a declarat că Iranul și Statele Unite nu poartă în prezent negocieri și că Teheranul nu intenționează să reia discuțiile atât timp cât Washingtonul nu respectă un acord interimar încheiat în iunie.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#prețul petrolului #BRENT

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.