Consiliul pentru Analiză Economică (CAE) din Franța, un think tank care face analize independente pentru Guvrnul Francez, a realizat o cercetare legată de impactul economic asupra statelor europene al instituirii unui embargou asupra livrărilor de gaze rusești în UE. Efectele nu ar fi catastrofale.

Impactul unui embargou asupra livrărilor de gaze rusești asupra Franței ar fi relativ modest, cu o scădere a venitului național brut estimată între 0,15 și 0,3%

Pentru Germania, impactul negativ asupra venitului național brut este însă real (de la aproximativ 0,3% și până la 3% în scenariile cele mai pesimiste) dar este, în general, moderat, și poate fi absorbit.

Același lucru este valabil și pentru Uniunea Europeană în ansamblu, deși există o diferențe mari de impact al șocului între țările membre. eterogenitate semnificativă în Pentru unele țări UE, consecințele pot fi destul de severe: Lituania, Bulgaria, Slovacia, Finlanda sau Republica Cehă pot înregistra scăderi ale venitului național intre 1 si 5%.

Aceste estimări iau în considerare efectele în cascadă de-a lungul lanțurilor valorice de producție într-un model care ia în calcul 30 de sectoare și 40 de țări. În ciuda impreciziei acestui tip de exercițiu de simulare, ordinele de mărime par foarte robuste: putem exclude, aproape sigur, un scenariu de scădere a PIB cu peste 1% pentru Franța, de exemplu.

Impactul relativ scăzut al unui embargo (cu excepția țărilor menționate mai sus) poate fi explicat prin faptul că, chiar și pe termen scurt, companiile și economia în ansamblu pot înlocui (chiar dacă parțial) sursele de energie cu altele și bunuri intermediare sau finale produse acum cu altele. Analiza experiențelor istorice ale unor șocuri foarte puternice (Fukushima în Japonia sau pandemia COVID în China) cu potențiale efecte de-a lungul lanțurilor valorice de producție arată, de asemenea, că firmele sunt capabile să minimizeze impactul șocului. Această înlocuire, chiar și parțială, ajută la atenuarea semnificativă a impactului șocului.

Aceste estimări nu iau în considerare în mod explicit efectele de amplificare a ciclului economic („efecte neo‐keynesiene”) care pot contracta în continuare cererea agregată și pot duce la dificultăți financiare pentru unele firme. Dar trebuie remarcat faptul că acestea pot fi compensate pe baza unor ipoteze conservatoare referitoare la, spre exemplu, elasticitatea substituției.  Un scenariu pesimist cu fricțiuni “neo-keynesiene” ar dubla impactul negativ în absența oricărui răspuns de politică economică. În practică însă, răspunsurile politice (cum ar fi politicile de plată a șomajului parțial, sau de salvare a mai multor industriile expuse) pot atenua o parte semnificativă a acestui impact. Acest lucru indică însă  importanţa mixului de politici (monetare şi fiscale) care trebuie să însoţească un embargo.

O alternativă la un embargo total este introducerea unei taxe vamale de 40% pentru toate importurile de combustibili fosili din Rusia, ceea ce va conduce o reducere bruscă a importurilor de energie din Rusia. Rezultatele noastre preliminare sugerează că un astfel de tarif reduce cu aproximativ 80% cantitățile importate (comparativ cu 100% în cazul unui embargo). Mai presus de toate, pierderile economice, mai ales pentru ţările cele mai dependente de aprovizionarea Rusiei (Lituania, Bulgaria…) sunt mult reduse în comparaţie cu cele generate de un embargo: de trei sau patru ori mai mici. pierderile sunt împărţite la aproximativ 3 sau 4. Diferențele între cele două tipuri de abordări ar fi foarte mici pentru țări ca Franța, pe de altă parte. Rațiunea pentru care pierderile, în cazul impunerii taxei vamale și nu a unui embargo, vor fi diminuate, este că restul de 20% din importurile care ar mai rămâne  merg către ţările şi companiile care sunt cel mai dependente de această sursă de aprovizionare.

Republica Moldova este dependentă de gazul rusesc.

În data de 26 martie, Republica Moldova a aderat la Platforma de achiziţii comune a UE. Platforma urmează să faciliteze contactele cu furnizorii internaţionali pentru a diversifica sursele de aprovizionare a europenilor. Comisia Europeană a început deja negocierile cu principalele ţări producătoare (Norvegia, Qatar, Algeria) şi a anunţat vineri un acord cu Statele Unite pentru ca acestea să îşi mărească livrările de gaze naturale lichefiate către UE.

În prezent, prețul mediu de achiziție este 620 de dolari pentru Republica Moldova. Potrivit prognozelor, prețul mediu de achiziție pentru acest an va fi peste 700-730 de dolari.