Războiul gazului unește Europa! Moldova e în corzi. Topul statelor dependente de metanul rușilor

Consiliul pentru Analiză Economică (CAE) din Franța, un think tank care face analize independente pentru Guvrnul Francez, a realizat o cercetare legată de impactul economic asupra statelor europene al instituirii unui embargou asupra livrărilor de gaze rusești în UE. Efectele nu ar fi catastrofale.

Impactul unui embargou asupra livrărilor de gaze rusești asupra Franței ar fi relativ modest, cu o scădere a venitului național brut estimată între 0,15 și 0,3%

Pentru Germania, impactul negativ asupra venitului național brut este însă real (de la aproximativ 0,3% și până la 3% în scenariile cele mai pesimiste) dar este, în general, moderat, și poate fi absorbit.

Același lucru este valabil și pentru Uniunea Europeană în ansamblu, deși există o diferențe mari de impact al șocului între țările membre. eterogenitate semnificativă în Pentru unele țări UE, consecințele pot fi destul de severe: Lituania, Bulgaria, Slovacia, Finlanda sau Republica Cehă pot înregistra scăderi ale venitului național intre 1 si 5%.

Aceste estimări iau în considerare efectele în cascadă de-a lungul lanțurilor valorice de producție într-un model care ia în calcul 30 de sectoare și 40 de țări. În ciuda impreciziei acestui tip de exercițiu de simulare, ordinele de mărime par foarte robuste: putem exclude, aproape sigur, un scenariu de scădere a PIB cu peste 1% pentru Franța, de exemplu.

Impactul relativ scăzut al unui embargo (cu excepția țărilor menționate mai sus) poate fi explicat prin faptul că, chiar și pe termen scurt, companiile și economia în ansamblu pot înlocui (chiar dacă parțial) sursele de energie cu altele și bunuri intermediare sau finale produse acum cu altele. Analiza experiențelor istorice ale unor șocuri foarte puternice (Fukushima în Japonia sau pandemia COVID în China) cu potențiale efecte de-a lungul lanțurilor valorice de producție arată, de asemenea, că firmele sunt capabile să minimizeze impactul șocului. Această înlocuire, chiar și parțială, ajută la atenuarea semnificativă a impactului șocului.

Aceste estimări nu iau în considerare în mod explicit efectele de amplificare a ciclului economic („efecte neo‐keynesiene”) care pot contracta în continuare cererea agregată și pot duce la dificultăți financiare pentru unele firme. Dar trebuie remarcat faptul că acestea pot fi compensate pe baza unor ipoteze conservatoare referitoare la, spre exemplu, elasticitatea substituției. Un scenariu pesimist cu fricțiuni “neo-keynesiene” ar dubla impactul negativ în absența oricărui răspuns de politică economică. În practică însă, răspunsurile politice (cum ar fi politicile de plată a șomajului parțial, sau de salvare a mai multor industriile expuse) pot atenua o parte semnificativă a acestui impact. Acest lucru indică însă importanţa mixului de politici (monetare şi fiscale) care trebuie să însoţească un embargo.

O alternativă la un embargo total este introducerea unei taxe vamale de 40% pentru toate importurile de combustibili fosili din Rusia, ceea ce va conduce o reducere bruscă a importurilor de energie din Rusia. Rezultatele noastre preliminare sugerează că un astfel de tarif reduce cu aproximativ 80% cantitățile importate (comparativ cu 100% în cazul unui embargo). Mai presus de toate, pierderile economice, mai ales pentru ţările cele mai dependente de aprovizionarea Rusiei (Lituania, Bulgaria…) sunt mult reduse în comparaţie cu cele generate de un embargo: de trei sau patru ori mai mici. pierderile sunt împărţite la aproximativ 3 sau 4. Diferențele între cele două tipuri de abordări ar fi foarte mici pentru țări ca Franța, pe de altă parte. Rațiunea pentru care pierderile, în cazul impunerii taxei vamale și nu a unui embargo, vor fi diminuate, este că restul de 20% din importurile care ar mai rămâne merg către ţările şi companiile care sunt cel mai dependente de această sursă de aprovizionare.

Republica Moldova este dependentă de gazul rusesc.

În data de 26 martie, Republica Moldova a aderat la Platforma de achiziţii comune a UE. Platforma urmează să faciliteze contactele cu furnizorii internaţionali pentru a diversifica sursele de aprovizionare a europenilor. Comisia Europeană a început deja negocierile cu principalele ţări producătoare (Norvegia, Qatar, Algeria) şi a anunţat vineri un acord cu Statele Unite pentru ca acestea să îşi mărească livrările de gaze naturale lichefiate către UE.

În prezent, prețul mediu de achiziție este 620 de dolari pentru Republica Moldova. Potrivit prognozelor, prețul mediu de achiziție pentru acest an va fi peste 700-730 de dolari.

#metan #dependenta #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.