Problema inflației nu are soluții magice. Cea mai răspândită măsură la care au recurs țările din întreaga lume este înăsprirea politicii monetare. Republica Moldova nu poate fi excepție. Presiunile inflaționiste, chiar dacă sunt preponderent de origine externă, trebuie temperate prin o politică monetară anti-inflaționistă echilibrată, cu luarea în considerație a necesității de a promova o politică bugetară stimulativă și țintită pe familiile vulnerabile, și fără imixtiuni politice, constată economistul Expert-Grup, Adrian Lupușor.

Potrivit lui, politica monetară trebuie să se focuseze mai mult pe riscurile inflaționiste și viitoarele presiuni inflaționiste, decât pe evoluțiile curente. Prin urmare, deciziile de politică monetară trebuie să țintească ancorarea așteptărilor inflaționiste și nu temperarea presiunilor inflaționiste deja materializate. Aceasta presupune un accent mai mare pe dezvoltarea prognozelor macroeconomice și integrarea mai plenară a acestora în procesul decizional (reiterăm că deciziile BNM trebuie să fie focusate preponderent pe evoluțiile viitoare ale inflației și mai puțin pe tendințele curente), consultări mai extinse și mai frecvente cu reprezentanții oamenilor de afaceri și comunicare focusată pe înțelegerea mai bună a așteptărilor inflaționiste și ancorarea acestora. În același timp, în perioade când presiunile inflaționiste sunt determinate de factori non-monetari, iar motoarele economiei încetinesc, politica monetară trebuie să se focuseze pe ajustarea cât mai timpurie a ratei de bază, fără o înăsprire dură a normei rezervelor obligatorii. Evitarea înăspririi normei rezervelor obligatorii va permite Guvernului promovarea unei politici bugetare stimulative, asigurând mix-ul de politici necesar dintre politica monetară focusată pe țintirea inflației și politica bugetară focusată pe atenuarea repercusiunilor sociale ale inflației.

Economistul spune că e nevoie de depolitizarea discuțiilor despre inflație, evitarea presiunilor politice pe BNM și consolidarea independenței BNM. Factorii politici trebuie să se abțină de la indicații sau presiuni, directe sau camuflate, la adresa autorității monetare. În acest sens, eventuale comisii parlamentare/politice de evaluare a deciziilor de politică monetară trebuie înlocuite cu o comunicare permanentă și mai eficientă între BNM, Guvern și Parlament pe marginea situației inflaționiste și situației macroeconomice în general. Totodată, este necesară promovarea amendamentelor legislative prevăzute în cadrul Memorandumului cu FMI în vederea fortificării independenței băncii centrale, care este baza asigurării stabilității macrofinanciare a țării.

„Țintirea mai eficientă a compensațiilor pentru tarifele majorate. Chiar dacă compensațiile sociale au avut un rol important în atenuarea repercusiunilor sociale ale creșterii tarifelor la gazele naturale, acestea pot avea efect mai mare în cazul unei țintiri mai eficiente a familiilor cu venituri reduse[1]. Cea mai simplă formulă ar fi acordarea compensațiilor respective doar familiilor care nu consumă mai mult de un anumit plafon maxim de gaze naturale pe lună (un mecanism similar poate fi aplicat și în cazul facturilor la energia electrică). Efectul inflaționist al unor compensații mai bine țintite pe familiile cu venituri reduse este mult mai mic față de compensațiile acordate tuturor, deoarece, în aceste condiții, acest suport financiar din partea statului este canalizat spre produsele/serviciile de primă necesitate”, a punctat Lupușor.