Socor: Avem un război de conservare între Rusia și Republica Moldova pe teritoriul Transnistriei

Din perspectiva românească, vecinătatea estică a constituit întotdeauna o sursă de primejdii și invazii. Armatele rusești au invadat Principatele Române de 12 ori în intervalul 1711 – 1944. De 10 ori fără consimțământ, iar de două ori cu consimțământ, a declarat Vladimir Socor, Senior Fellow, The Jamestown Foundation, Washington citat de hotnews.ro

După dispariția Uniunii Sovietice și după intrarea în NATO, spune el, România se bucură de cea mai solidă situație de securitate din întreaga istorie a României.

Mai multe războaie sunt actualmente în decurs în vecinătatea estică a României:

Războiul Ruso-Ucrainean
Războiaiele într-un stadiu sau altul de conservare între Rusia și Republica Moldova pe teritoriul Transnistriei și
între Rusia și Georgia în jurul terioriilor Abhazia și Osetia de Sud.
În afară de acestea, asistăm la un război naval purtat de Rusia în Marea Neagră.

„Deci avem 4 războaie într-un stadiu sau altul de activitate, cu un nivel sau altul de intensitate în vecinătatea estică a României”, a explicat el.

Războaiele Ruso-Ucrainean, Ruso-Moldovean și Ruso-Georgian au avut în mare parte caracterul unui război hibrid.

„În Occident a devenit o adevărată modă intelectuală analiza războiului hibrid, mai ales după prima invazie rusească în Ucraina în 2014. Atenția excesivă asupra metodelor hibride de ducere a războiului de către Rusia a condus la neglijarea dimensiunii militare convenționale în războaiele Rusiei cu vecinii ei”, a mai spus Vladimir Socor.

De fiecare dată, războaiele duse de Rusia cu metode hibride au culminat cu o intervenție militară de tip convențional care abia în acea etapă a asigurat succesul războiului hibrid.

„Acum această neglijență este pe cale de a fi rectificată de către SUA și NATO. Rămâne să vedem cu ce rezultate”, a precizat el.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește contul nostru de INSTAGRAM!

#transnistria #razboi #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economistul Veaceslav Ioniță trage un semnal de alarmă dur în urma analizei celor mai recente date publicate de Biroul Național de Statistică: industria Republicii Moldova este în stagnare profundă, cu tendințe clare de regres structural. Deși în perioada 2016–2019 s-au înregistrat creșteri modeste ale producției industriale, acestea au fost complet anulate de prăbușirile consecutive din ultimii trei ani.

După o aparentă redresare în 2021, când producția industrială a crescut cu 12,1%, au urmat scăderi severe în 2022 și 2023, de -5,1% și -3,6%, iar în primul trimestru al anului 2025 industria a pierdut încă 1,2%. În doar trei ani, Republica Moldova a pierdut peste 10% din volumul său industrial, revenind practic la nivelul anului 2015 – un progres net de doar 3% în zece ani, pe care Ioniță îl califică drept „stagnare absolută”.

Industria alimentară a înregistrat o scădere de aproape 20%, cu efecte vizibile și directe asupra exporturilor. Industria textilă a pierdut 11%, afectând grav segmentul lohn – unul dintre principalele motoare de export ale Moldovei. Sectorul automotive, cel mai mare domeniu industrial orientat spre export, a înregistrat un colaps de 11%, o prăbușire ce ar putea avea efecte pe termen lung dacă nu este doar sezonieră.

Veaceslav Ioniță subliniază că ciclurile de creștere din industrie sunt fragile, temporare și urmate de scăderi masive, iar în lipsa unei strategii industriale coerente, a politicilor de sprijin pentru sectoarele competitive și a investițiilor în modernizare, industria moldovenească rămâne captivă într-un cerc vicios de regres.

Această stagnare structurală generează consecințe grave: disparițița locurilor de muncă, migrație accelerată, pierderea capacităților autohtone de producție și înlocuirea produselor moldovenești cu importuri. Toate acestea subminează nu doar competitivitatea economică, ci și securitatea economică și bugetară a țării.

„Industria Moldovei este în cădere liberă de trei ani. Fără o direcție clară, fără investiții, fără politici industriale eficiente, orice creștere conjuncturală devine un simplu miraj. Și întrebarea rămâne: cât timp ne mai permitem să stăm pe loc?” – concluzionează Ioniță.