Taxă la pernă în Chișinău! S-ar putea schimba din temelii sistemul aplicat hotelurilor

Taxa pentru cazare din municipiul Chișinău ar urma să fie calculată în funcție de numărul nopților petrecute în unitățile de cazare, nu ca procent din veniturile obținute din vânzări. Propunerea înaintată de Primăria Capitalei și Congresul Autorităților Locale din Moldova a fost acceptată parțial de Guvern.

Modificarea urmează să fie inclusă în anexa la Titlul VII al Codului fiscal. Astfel, cota taxei va fi stabilită în lei pentru fiecare noapte de cazare. Valoarea concretă nu este indicată în documentele analizate și ar urma să fie stabilită ulterior.

Autoritățile municipale susțin că noul mecanism va fi mai transparent și mai previzibil atât pentru administrația locală, cât și pentru operatorii din sectorul hotelier. Un sistem similar este utilizat în mai multe state europene.

Primăria Chișinău și CALM au propus și instituirea unei taxe turistice locale distincte, care să fie achitată pentru turiștii străini cazați în hotelurile și celelalte structuri de primire turistică din Capitală.

Inițiatorii argumentează că vizitatorii nerezidenți folosesc infrastructura, serviciile și facilitățile municipale, fără a contribui direct la bugetul local. Eventuala taxă ar urma să fie calculată tot în lei pentru fiecare noapte petrecută în Chișinău.

Guvernul nu a acceptat deocamdată introducerea acesteia, dar a precizat că propunerea va fi examinată suplimentar în procesul de rescriere a Codului fiscal.

Potrivit datelor statistice invocate în document, unitățile de cazare din municipiul Chișinău au înregistrat aproximativ 905.000 de înnoptări în anul 2025. Cifra include totalul înnoptărilor, nu doar pe cele ale turiștilor străini.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#taxa #cazare #hotel

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.