The Economist a ales țara anului 2021. Moldova - cea mai săracă, dar printre finaliste

În fiecare an, prestigioasa revistă „The Economist” alege o „țară a anului”. Premiul nu se acordă nici celei mai mari, nici celei mai bogate și nici celei mai fericite, ci celei care, în opinia jurnaliștilor, și-a îmbunătățit cel mai mult imaginea în 2021.

Printre câștigătoarele din trecut s-au numărat Uzbekistan (pentru abolirea sclaviei), Columbia (pentru că a făcut pace) și Tunisia (pentru că s-a deschis către democrație). Anul acesta, menționează publicația, a fost unul dificil, mohorât și doar câteva „stele” au strălucit. Printre ele s-a numărat însă și Republica Moldova.

În 2021, Covid-19 a continuat să răspândească nenorocirea, în timp ce vaccinurile concepute în mod atât de strălucit au fost distribuite în mod inegal și au apărut noi variante, cum ar fi Omicron. În multe țări, libertățile civile și normele democratice au fost erodate. Principalul lider al opoziției din Rusia, Alexei Navalnîi, a fost încarcerat. Susținătorii lui Donald Trump au luat cu asalt Capitoliul în SUA. Războaiele civile au cuprins Etiopia și Myanmar. Cu toate acestea, în mijlocul întunericului, câteva țări au strălucit, scrie The Economist.

Principalele candidate la titlul de „țara anului 2021”

În micul stat Samoa, justiția a dezamorsat o criză constituțională, a dat afară partidul aflat la putere de 33 de ani și un prim-ministru care pretindea că a fost ales de Dumnezeu și a instalat un reformator, prima femeie care ocupă această funcție.

Moldova, una dintre cele mai sărace țări din Europa, a fost mult timp un centru pentru spălarea banilor din Rusia. Dar la sfârșitul anului 2020 a ales-o ca președinte pe Maia Sandu, o luptătoare împotriva corupției, iar în 2021 a încredințat partidului ei controlul în Parlament, arată The Economist.

Zambia și-a recâștigat democrația. În urmă cu un an, țara era coruptă și falimentară. În august, conducătorii săi au încercat să fraudeze alegerile, dar populația l-a votat pe Hakainde Hichilema, un om de afaceri liberal, cu o marjă atât de mare, încât fraudarea votului a eșuat. De atunci, Hichilema a încheiat un acord cu FMI, a promis că va reduce subvențiile risipitoare la combustibil și electricitate și a început să investigheze corupția.

Lituania a luptat și ea pentru valorile democratice și s-a dovedit o țară curajoasă. Dacă acest stat baltic ar fi un oraș, abia dacă ar intra în top 40 din China, după populație. Cu toate acestea, a sfidat guvernul de la Beijing, permițând Taiwanului să deschidă un birou de reprezentare în Vilnius, capitala Lituaniei. Pe de altă parte, Lituania a ținut piept unor regimuri autoritare. A oferit adăpost disidenților din Belarus și Rusia, inclusiv femeii care a câștigat, probabil, cele mai recente alegeri prezidențiale din Belarus, Svetlana Tihanovskaia. Liderul autoritar al Belarusului, Aleksandr Lukașenko, a încercat să se răzbune forțând mii de refugiați „de import” să treacă granița lituaniană. Lituania a răspuns ferm, dar ceva mai uman decât Polonia, pe care Belarusul a provocat-o în același mod. „Dar chiar și așa, nu ea este câștigătorul nostru”, menționează The Economist.

#candidate #țară #top

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Actuala formă de organizare a administrației publice locale din Republica Moldova este profund ineficientă și împovărătoare pentru buget, a declarat fostul președinte al Comisiei Electorale Centrale, Iurie Ciocan, în cadrul emisiunii „Contrasens” a publicației ZIUA.

Potrivit lui Ciocan, structura administrativă actuală generează costuri excesive, în condițiile în care foarte puține primării reușesc să se autofinanțeze. El a afirmat că, potrivit studiilor la care a avut acces și la care a participat, doar două primării din cele 898 existente, Chișinău și Bălți, își pot acoperi cheltuielile administrative din veniturile proprii.

„Nu vorbim despre investiții sau dezvoltare, ci strict despre cheltuieli administrative, facturi și salarii”, a subliniat fostul șef al CEC.

Ciocan a atras atenția și asupra fragmentării excesive a administrației locale, menționând că există numeroase localități unde primarii sunt aleși în turul doi cu aproximativ 100 de voturi, ceea ce, în opinia sa, indică probleme structurale serioase.

Fostul oficial a pus situația actuală pe seama unor tendințe de durată, precum dezindustrializarea de după independență, migrația masivă și îmbătrânirea populației. În multe localități rurale, a spus el, activitatea economică este minimă, locurile de muncă lipsesc, iar producția locală este redusă, cu excepția parțială a sectorului agrar.

În acest context, Ciocan consideră că statul trebuie să intervină pentru modernizarea administrației publice și pentru reorganizarea administrativ-teritorială, astfel încât serviciile publice să fie mai eficiente.

El a avertizat că, dacă după alegerile din 2027 nu vor fi operate schimbări, Republica Moldova riscă să fie nevoită să mențină „acest sistem monstru” încă patru ani, din cauza constrângerilor procedurale și a normelor internaționale.