Valentina Lebedeva, AO VITA: Antreprenorii sociali sunt antreprenori cu un scop mai grandios decât cel financiar

Asociația Obștească VITA prestează servicii de blogging și programare pentru copii iar cu banii obținuți din vânzări refinanțează proiectele existente. Întrucât la începutul pandemiei era imposibil să obțină finanțare din partea fondurilor și a statului, asociația a decis să se autofinanțeze. Activitatea socială se desfășoară conform francizei Bloggers Lig & Junior Cod și este administrată de Valentina Lebedeva.

AO VITA a implemetat și continuă să implementeze numeroase proiecte dedicate tinerilor, copiilor cu dizabilități și părinților. Printre cele mai importante pot fi menționate: Festivalul creativității «Viața împreună», lansarea Manualului metodologic „Împreună cu tine. Metode, metodologie și practica activității de voluntariat în domeniul psihopedagogiei speciale”, licitație de caritate și expoziție cu vânzare «Angel Art», «Discover the World».

„Activitatea Asociației VITA are ca scop îmbunătățirea vieții copiilor și a tinerilor, inclusiv a celor cu dizabilități multiple și integrarea acestora în societatea noastră. Scopul principal este de a promova incluziunea copiilor cu dizabilități în toate sferele vieții, de a accelera integrarea socială și implicarea acestora în diverse activități, precum și de a atrage atenția societății și a organelor guvernamentale asupra modalităților de îmbunătățire a calității vieții și de protecție a drepturilor copiilor și tinerilor din Republica Moldova.”

În continuare, Asociația planifică să deschidă un centru unic care va avea rolul de susținere a familiilor și promovarea unei societăți incluzive.

În viziunea membrilor asociației, un business social are drept scop schimbarea în bine a societății și speră ca acest tip de afaceri să se dezvolte cât mai mult în țara noastră.

„Antreprenorii sociali sunt antreprenori cu un scop mai grandios decât cel financiar”, spune Valentina Lebedeva, directoarea AO Vita.

Campanie inițiată și susținută de Proiectul transnațional Finance4SocialChange, cofinanțat din fondurile Uniunii Europene (FEDER, IPA, ENI). Scopul proiectului este promovarea impactului social și stimularea dezvoltării companiilor interesate de soluționarea problemelor comunitare. ODIMM este partener, alături de alte 19 instituții din 15 țări din regiunea Dunării.

#AO Vita #odimm #antreprenoriat social

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.