Miliarde de megawați din vânt și soare, blocați în avize! Doar 5% din capacități sunt conectate la rețea

29 Ian. 2025, 10:53
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
29 Ian. 2025, 10:53 // Actual //  Ursu Victor

Producătorii mari de energie regenerabilă vor beneficia de prioritate în procesul de eliberare a avizelor de racordare la rețeaua electrică, conform unei noi hotărâri aprobate de Guvern. Această decizie are scopul de a sprijini dezvoltarea sectorului de energie regenerabilă, asigurând accesul la rețea pentru proiectele care beneficiază de schema de sprijin „preț fix”. În cazul în care capacitatea solicitată depășește disponibilitatea rețelei, vor fi propuse soluții alternative pentru zonele cu capacitate disponibilă.

Cu toate acestea, există o mare discrepanță între avizele de racordare emise și proiectele implementate. Potrivit informațiilor furnizate de Moldelectrica, la momentul actual există 96 de avize valabile pentru racordarea la rețeaua electrică a instalațiilor de energie regenerabilă, totalizând aproximativ 1600 MW. Însă, din această cantitate, doar 85,64 MW au fost efectiv conectați la rețeaua electrică, adică doar 5,4% din capacitățile alocate.

În timp ce multe dintre avizele emise rămân „rezervate”, fără a fi implementate centralele electrice, în spațiul public au apărut îngrijorări privind o practică tot mai frecventă: deținătorii de avize de racordare blochează capacitățile rețelei și comercializează avizele pentru sume considerabile. Această practică nu doar că împiedică dezvoltarea rapidă a proiectelor de energie regenerabilă, dar și contribuie la creșterea costurilor acestora și la prelungirea perioadei de recuperare a investiției. În final, consumatorii vor resimți impactul acestui proces prin creșterea tarifelor la energia electrică.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

30 Sept. 2026, 17:07
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
30 Sept. 2026, 17:07 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Irakul a majorat puternic discounturile pentru petrolul livrat în luna octombrie, oferind reduceri de până la 37 de dolari pe baril față de cotațiile de referință regionale, potrivit informațiilor obținute de Bloomberg.

Compania petrolieră de stat SOMO a oferit țițeiul Basrah Medium cu un discount de 34,5 dolari pe baril, iar Basrah Heavy cu până la 37 de dolari sub prețul de referință aplicabil pieței de destinație. Documentele datate 29 septembrie vizează livrările programate între 1 și 31 octombrie.

Reducerile sunt semnificativ mai mari decât cele oferite pentru lunile anterioare. În august și septembrie, discounturile pentru petrolul irakian au fost, în general, sub 30 de dolari pe baril.

Pentru livrările către Asia, prețurile de referință sunt calculate în raport cu media cotațiilor Oman și Dubai. Pentru Europa este utilizat Brent, iar pentru livrările către America de Nord și de Sud Argus Sour Crude Index.

Potrivit Bloomberg, reducerea agresivă a prețurilor arată dificultățile cu care se confruntă Irakul în transportul petrolului pe fondul războiului din Orientul Mijlociu. Poziția geografică și dependența de rutele maritime din Golful Persic fac exporturile irakiene mai vulnerabile decât cele ale unor producători vecini.

Irakul nu dispune nici de o flotă proprie importantă de petroliere, ceea ce obligă Bagdadul să ofere discounturi mari pentru a atrage cumpărători și pentru a compensa riscurile și costurile suplimentare ale transportului.

Șeful SOMO, Ali Nizar, declara pe 20 septembrie că intensificarea concurenței dintre producătorii din Golf a determinat o parte dintre cumpărătorii tradiționali ai petrolului irakian să se orienteze spre alți furnizori care oferă condiții mai avantajoase.

Presiunea este amplificată și de creșterea puternică a costurilor de transport maritim. Lipsa superpetrolierelor disponibile a scumpit navlul la nivel global, iar unele tranzacții au devenit neprofitabile chiar și în condițiile unor reduceri importante la prețul petrolului.

Prin urmare, discounturile de până la 37 de dolari pe baril reprezintă o încercare a Irakului de a-și menține fluxurile de export într-un context în care riscurile geopolitice și costurile logistice au crescut semnificativ.