Despre denumirea oficială a limbii pe care o vorbește populația Republicii Moldova se discută ani la rândul. Politicienii care se perindă de la guvernare la opoziție au divizat populația cu moldoveneasca și româna. 

Cât de paradoxal nu ar fi, atunci când se redacta Constituția țării, nu au existat discuții la subiect. În prima varianta nu se pomenea nimic despre pretinsa limbă moldovenească. 

Ulterior, mandatul Comisiei care elabora Constituția a expirat, concomitent cu cel al primului Parlament. S-a format altă componență, iar noii membri au editat prevederile și au punctat că în Republica Moldova se vorbește moldovenească, în baza grafiei latine. 

În 2023, Curtea Constituțională a stabilit definitiv că vorbim româna, însă disputele nu s-au încheiat. Politicienii încă mai folosesc subiectul pentru a manipula electoratul. Pe lângă limbă, oamenilor li se insuflă că li s-ar fura și credința, pentru că avem două Mitropolii și sărbătorim de două ori Crăciunul. De parcă nu am spune aceleași rugăciuni și ne-am ruga aceluiași Dumnezeu. 

Declarații despre românizare, pierderea identității naționale și pretinsa colonizare se tot aud și până astăzi din Rusia și agenții lor. Doar că oficialii de la Kremlin uită să menționeze că unicii care ne-au știrbit identitatea națională după 1812 și o fac până astăzi tot de la Moscova sunt.  

De la deportări și închiderea bisericilor, până la război pe Nistru și говори на нормальном языке, toate de la ei vin. 

Celor din regiunea separatistă, care pretind că vorbesc într-o pretinsă moldovenească, în baza grafiei chirilice, le amintim că de la Roma ne tragem, de la Dacia Traiană.