Dezastru pe asfalt. Peste jumătate din drumurile Moldovei sunt în stare proastă

04 Ian. 2026, 09:13
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
04 Ian. 2026, 09:13 // Actual //  Ursu Victor

Infrastructura rutieră din Republica Moldova se confruntă cu probleme majore de calitate și conformare la standardele europene, arată raportul TEN-T privind extinderea rețelei de transport. Rețeaua rutieră TEN-T indicativă din Moldova acoperă 898,2 km, dintre care 350,3 km fac parte din rețeaua de bază (Core Network), restul fiind inclus în rețeaua extinsă (Comprehensive Network), pe principalele coridoare de transport și comerț ale țării, potrivit raportului Comisiei Europene.

În urma revizuirii Regulamentului (UE) 2024/1679, structura rețelei TEN-T a fost modificată semnificativ. A fost consolidată conexiunea cu Ucraina printr-un nou traseu al rețelei extinse pe axa Rîșcani – Soroca – frontiera cu Ucraina, a fost introdus un nou traseu de bază care leagă Chișinău de portul Odesa, ocolind regiunea transnistreană, iar centura municipiului Chișinău a fost inclusă în rețeaua de bază TEN-T.

Cu toate acestea, aproape întreaga rețea rutieră TEN-T din Moldova este formată din drumuri convenționale, doar mici segmente fiind lărgite la câte două benzi pe sens. Raportul consemnează deschiderea primului drum expres din Republica Moldova, pe o porțiune a centurii Chișinăului, care respectă standardele TEN-T pentru rețeaua de bază. În rest, lipsa autostrăzilor și a drumurilor expres face ca aproape întreaga rețea de bază să fie neconformă cu cerințele TEN-T.

Datele privind starea infrastructurii sunt îngrijorătoare. În anul 2024, doar 8,92% din rețeaua rutieră TEN-T de bază se afla într-o stare bună, în scădere cu aproximativ 2,7 puncte procentuale față de 2023. 53,2% din rețeaua de bază era clasificată ca fiind în stare proastă, iar 37,9% în stare medie, potrivit evaluării realizate pe baza International Roughness Index (IRI). Practic, 98,1% din rețeaua de bază este formată din drumuri convenționale, iar drumurile expres reprezintă doar 1,91%, în timp ce autostrăzile lipsesc complet.

Situația este doar ușor mai bună pe rețeaua extinsă TEN-T, care totalizează 547,98 km. Aici, aproximativ 19,7% din drumuri sunt în stare foarte bună sau bună, în timp ce peste 62,6% sunt clasificate ca fiind în stare proastă, iar 17,5% în stare medie. În ansamblu, 59% din întreaga rețea rutieră TEN-T din Moldova este considerată a fi în stare proastă, procent în creștere față de anul precedent.

Raportul mai arată că doar 12,76% din rețeaua rutieră TEN-T a Republicii Moldova este conformă cu standardele europene, iar în cazul rețelei de bază gradul de conformare rămâne sub 2%, deși aceasta reprezintă o ușoară îmbunătățire față de anul anterior, când conformarea era zero. Lipsa datelor furnizate de autoritățile moldovene pentru anul 2025 a făcut imposibilă evaluarea progreselor recente, atât pe rețeaua de bază, cât și pe cea extinsă.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

23 Oct. 2026, 09:31
 // Categoria: Bănci şi Finanţe // Autor:  Ursu Victor
23 Oct. 2026, 09:31 // Bănci şi Finanţe //  Ursu Victor

Datoria globală a depășit pragul uriaș de 365 de trilioane de dolari, iar costurile tot mai mari ale împrumuturilor pun presiune asupra bugetelor publice. Numai în prima jumătate a anului 2026, datoriile guvernelor, companiilor și populației au crescut cu aproximativ 10 trilioane de dolari, potrivit datelor Institutului Internațional de Finanțe (IIF), citate de Al Jazeera. Raportată la populația planetei, suma reprezintă aproximativ 44.000 de dolari pentru fiecare locuitor.

Povara financiară devine tot mai greu de suportat, în condițiile în care economiile dezvoltate au achitat, în ultimele 12 luni, peste 3,3 trilioane de dolari numai pentru dobânzile aferente obligațiunilor guvernamentale. Suma depășește cheltuielile mondiale estimate pentru apărare, de 3,1 trilioane de dolari, investițiile în inteligența artificială, de 2,6 trilioane de dolari, și cele în energie curată, de 2,3 trilioane de dolari.

Europa resimte din plin consecințele îndatorării. Sute de mii de oameni au ieșit în ultimele săptămâni pe străzile Franței, Belgiei, Italiei și Portugaliei, nemulțumiți de scumpirea vieții, salariile mici, locuințele inaccesibile și subfinanțarea serviciilor publice. În Franța, peste 550.000 de persoane au participat la manifestațiile din 17 octombrie, potrivit Ministerului de Interne. Unele proteste au degenerat în confruntări violente, incendieri și acte de vandalism.

Franța a devenit unul dintre cele mai îngrijorătoare exemple ale crizei datoriilor. Costurile împrumuturilor guvernamentale au ajuns la cel mai ridicat nivel din 2002, iar statul francez plătește în prezent o dobândă de aproximativ 5% pentru obligațiunile cu scadența la zece ani, comparativ cu 3,41% în Germania. Costul finanțării Franței îl depășește chiar și pe cel al Italiei și Greciei, țări puternic afectate de criza datoriilor suverane din perioada 2010–2012.

Statele Unite conduc clasamentul mondial al datoriei publice, cu 41,4 trilioane de dolari, echivalentul a 127% din PIB. Urmează China, cu 22,5 trilioane de dolari și o datorie de 104% din PIB, și Japonia, cu 8,7 trilioane de dolari. Japonia are însă unul dintre cele mai ridicate niveluri de îndatorare raportate la dimensiunea economiei, de aproximativ 199% din PIB.

Franța ocupă poziția a cincea la nivel mondial, cu o datorie publică de 4,2 trilioane de dolari, reprezentând 118,5% din PIB. Italia are datorii de 3,7 trilioane de dolari, echivalentul a 138% din PIB, în timp ce Germania înregistrează 3,5 trilioane de dolari, aproximativ 65% din PIB. Fondul Monetar Internațional estimează că datoria publică a Franței ar putea ajunge la 121,8% din PIB până în 2030.

Creșterea dobânzilor complică și mai mult situația. Guvernele se împrumută prin emiterea de obligațiuni, pentru care plătesc periodic dobânzi și se angajează să ramburseze sumele la scadență. Atunci când investitorii percep riscuri mai mari, aceștia solicită randamente superioare, ceea ce majorează costul noilor împrumuturi și al refinanțării datoriilor existente.

Consecințele ajung direct în buzunarele cetățenilor. Cu cât statele alocă mai mulți bani pentru plata dobânzilor, cu atât rămân mai puține resurse pentru educație, sănătate, infrastructură și pensii. Pentru a acoperi cheltuielile, guvernele pot fi nevoite să majoreze taxele, să reducă investițiile sau să contracteze noi împrumuturi.