Nu democrația, ci petrolul. Miza reală a lui Trump pentru Venezuela

Venezuela deține cele mai mari rezerve de petrol din lume, cu 303 miliarde de barili, de cinci ori mai multe decât SUA. Rezervele sunt în Centura Orinoco, dar exploatarea este dificilă și scumpă. PDVSA, compania de stat, confruntată cu probleme de infrastructură și sancțiuni. Exporturile de petrol brut ale țării au fost de doar 4,05 miliarde dolari în 2023.

Venezuela deţine cele mai mari rezerve dovedite de petrol din lume, de peste cinci ori mai mari decât cele ale Statelor Unite, scrie Aljazeera.

Cu o rezervă estimată la 303 miliarde de barili (Bbbl), în anul 2023, Venezuela deţine cele mai mari rezerve cunoscute de petrol.
Arabia Saudită ocupă locul al doilea cu 267,2 Bbbl, urmată de Iran cu 208,6 Bbbl şi Canada cu 163,6 Bbbl. Împreună, aceste patru ţări deţin mai mult de jumătate din rezervele mondiale de petrol.

În comparaţie, Statele Unite deţin aproximativ 55 Bbbl, ocupând locul nouă la nivel mondial. Acest lucru înseamnă că rezervele Venezuelei sunt de peste cinci ori mai mari decât cele ale SUA.

La nivel mondial, rezervele dovedite de petrol, care măsoară cantităţile de ţiţei care pot fi recuperate economic cu tehnologia actuală, totalizează aproximativ 1,73 trilioane de barili.
Rezervele de petrol ale Venezuelei sunt concentrate în principal în Centura Orinoco, o regiune vastă din partea de est a ţării, care se întinde pe aproximativ 55.000 de kilometri pătraţi.

Centura Orinoco conţine ţiţei extra-greu, care este foarte vâscos şi dens, ceea ce îl face mult mai greu şi mai scump de extras decât ţiţeiul convenţional. Producerea de petrol din această regiune necesită tehnici avansate, cum ar fi injectarea de abur şi amestecarea cu ţiţeiuri mai uşoare pentru a-l face comercializabil.
Producţia de petrol a ţării este dominată de PDVSA (Petroleos de Venezuela, SA), compania petrolieră de stat, care controlează majoritatea operaţiunilor din Centura Orinoco. PDVSA s-a confruntat de-a lungul timpului cu numeroase provocări, printre care infrastructura învechită, investiţiile insuficiente, gestionarea defectuoasă şi efectele sancţiunilor internaţionale, toate acestea limitând capacitatea Venezuelei de a exploata pe deplin rezervele sale vaste.
Venezuela are unele dintre cele mai ieftine preţuri la benzină din lume, datorită subvenţiilor guvernamentale extinse. În septembrie 2025, preţul benzinei de 95 era de 0,84 bolivari venezueleni pe litru, ceea ce reprezintă aproximativ 0,04 dolari pe litru. Acesta este doar puţin mai scump decât în Libia şi Iran, alte două mari ţări producătoare de petrol, unde benzina costă aproximativ 0,03 dolari pe litru. Pentru comparaţie, preţul mediu al benzinei în întreaga lume este de 1,29 dolari pe litru.

Conform datelor Observatorului Complexităţii Economice (OEC), Venezuela a exportat petrol brut în valoare de doar 4,05 miliarde de dolari în 2023. Această sumă este cu mult inferioară celor înregistrate de alţi exportatori importanţi, precum Arabia Saudită (181 miliarde de dolari), Statele Unite (125 miliarde de dolari) şi Rusia (122 miliarde de dolari).

Pe lângă ţiţei, Venezuela exportă volume mai mici de produse petroliere rafinate, precum benzină şi motorină, dar acestea rămân limitate în comparaţie cu potenţialul său, din cauza infrastructurii învechite a rafinăriilor, a provocărilor tehnice şi a sancţiunilor.

#petrol #Venezuela #Trump

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Datoria globală a depășit pragul uriaș de 365 de trilioane de dolari, iar costurile tot mai mari ale împrumuturilor pun presiune asupra bugetelor publice. Numai în prima jumătate a anului 2026, datoriile guvernelor, companiilor și populației au crescut cu aproximativ 10 trilioane de dolari, potrivit datelor Institutului Internațional de Finanțe (IIF), citate de Al Jazeera. Raportată la populația planetei, suma reprezintă aproximativ 44.000 de dolari pentru fiecare locuitor.

Povara financiară devine tot mai greu de suportat, în condițiile în care economiile dezvoltate au achitat, în ultimele 12 luni, peste 3,3 trilioane de dolari numai pentru dobânzile aferente obligațiunilor guvernamentale. Suma depășește cheltuielile mondiale estimate pentru apărare, de 3,1 trilioane de dolari, investițiile în inteligența artificială, de 2,6 trilioane de dolari, și cele în energie curată, de 2,3 trilioane de dolari.

Europa resimte din plin consecințele îndatorării. Sute de mii de oameni au ieșit în ultimele săptămâni pe străzile Franței, Belgiei, Italiei și Portugaliei, nemulțumiți de scumpirea vieții, salariile mici, locuințele inaccesibile și subfinanțarea serviciilor publice. În Franța, peste 550.000 de persoane au participat la manifestațiile din 17 octombrie, potrivit Ministerului de Interne. Unele proteste au degenerat în confruntări violente, incendieri și acte de vandalism.

Franța a devenit unul dintre cele mai îngrijorătoare exemple ale crizei datoriilor. Costurile împrumuturilor guvernamentale au ajuns la cel mai ridicat nivel din 2002, iar statul francez plătește în prezent o dobândă de aproximativ 5% pentru obligațiunile cu scadența la zece ani, comparativ cu 3,41% în Germania. Costul finanțării Franței îl depășește chiar și pe cel al Italiei și Greciei, țări puternic afectate de criza datoriilor suverane din perioada 2010–2012.

Statele Unite conduc clasamentul mondial al datoriei publice, cu 41,4 trilioane de dolari, echivalentul a 127% din PIB. Urmează China, cu 22,5 trilioane de dolari și o datorie de 104% din PIB, și Japonia, cu 8,7 trilioane de dolari. Japonia are însă unul dintre cele mai ridicate niveluri de îndatorare raportate la dimensiunea economiei, de aproximativ 199% din PIB.

Franța ocupă poziția a cincea la nivel mondial, cu o datorie publică de 4,2 trilioane de dolari, reprezentând 118,5% din PIB. Italia are datorii de 3,7 trilioane de dolari, echivalentul a 138% din PIB, în timp ce Germania înregistrează 3,5 trilioane de dolari, aproximativ 65% din PIB. Fondul Monetar Internațional estimează că datoria publică a Franței ar putea ajunge la 121,8% din PIB până în 2030.

Creșterea dobânzilor complică și mai mult situația. Guvernele se împrumută prin emiterea de obligațiuni, pentru care plătesc periodic dobânzi și se angajează să ramburseze sumele la scadență. Atunci când investitorii percep riscuri mai mari, aceștia solicită randamente superioare, ceea ce majorează costul noilor împrumuturi și al refinanțării datoriilor existente.

Consecințele ajung direct în buzunarele cetățenilor. Cu cât statele alocă mai mulți bani pentru plata dobânzilor, cu atât rămân mai puține resurse pentru educație, sănătate, infrastructură și pensii. Pentru a acoperi cheltuielile, guvernele pot fi nevoite să majoreze taxele, să reducă investițiile sau să contracteze noi împrumuturi.

#planeta #dobinda #datorie